Am pus la pritocit, în minte, un material despre inaintasul Cristache Dedula (1900-1990)

Am pus la pritocit, în minte, un material despre inaintasul Cristache Dedula (1900-1990).

De la distanta, imi pare foarte demodată - sa zicem - epoca interbelică. Dar ea la un moment dat a reprezentat prezentul. Cu toata seva pe care o presupune asa ceva. Cit si strîmbatul din nas, la inaintasi.

In acelasi timp, privind stilul de scriitura ale celor doua izvoare de informatie, pe subiectul pomenit, realizez ca unele (imi) apar azi prafuite - dar si simpatic native -, in vreme ce citeva razbat deceniile, mai sa juri ca se produce acolo un contemporan.
Cel mai fresh condei imi pare sa se pastreze azi al lui Nae Dumitriu. Sau al lui Serban Titeica, de cind avea 20 ani.
Par sa fi fost cel mai putin afectati, in acei ani, de doua lucruri: cliseele educatiei cu trecere pe atunci, respectiv imbatrinirea spirituală.

Stilul Dedula, desi puțin decurgînd din scrise, are tinerete si nesupunere, dar plateste tribut unui anumit tip de eroism la moda in anii 20.
Fireste ca asta nu mi-l face mai putin simpatic pe nea Cristi, cel de pe bucureateana strada a Gazelei...