... să ai a drege excesele majorității!
De pildă aceea amatoare de mituri montane. Și care în anii/lunile acestea clădește de zor, la statuia lui Dinu Mititeanu și a neveste-sii.
De pildă aceea amatoare de mituri montane. Și care în anii/lunile acestea clădește de zor, la statuia lui Dinu Mititeanu și a neveste-sii.
În urma unei discuții net ce am avut cu emulul celor doi soți, Cosmin Dumitrache, mi-a cam sărit țandăra. Mai exact s-a copt o bubă.
De aici, pînă la un material complet (precum acela despre Cuxi Șerban) mai e ceva, dar niște direcții tot am în minte.
Nu m-aș arunca în cazul lui Mititeanu asupra vreunui caracter de fute-tot (despre care îmi vorbea pe la anul 2000 amicul meu Vlad Petrușca, bun 'cititor' de oameni)... Dar tot aș observa că în junețe îi plăceau doamnele mature.
El o spune într-un recent material („România Pitorească”, 2/2025)
(bănui că nu de florile mărului el pomenește acel moment, cerînd în paralel redacției RP să fie bold-uit...)
La mijlocul vieții, e adeptul palierului de vîrstă apropiat, de al soției...
După decesul acesteia, începe a fi interesat de fete/femei mult mai tinere...
`
Pe ultimul fond, se căsătorește la peste 60 ani cu o femeie cu peste trei decenii mai tînără.
Îndrăznesc să văd în gestul lui teama de îmbătrînire.
Iar în al doamnei Marilena un amestec de complex Electra cu gerontofilie.
După ce subsemnatul i-a distrus jucăria favorită a ultimilor zeci de ani, și anume mitul Cuxi Șerban, Dinu Mititeanu începe a lucra la propria statuie. Și unde are ajutorul unui Cosmin Dumitrache (îmi permit a da ochi cu alt prilej, spre ce mînă pe acesta, în luptă...).
Dacă mariajul cu 'Marlene'. i-a îndepărtat cît de cît spectrul îmbătrînirii, campania actuală îi estompează (pe cît e posibil) spectrul apropiatei morți.
Cum am spus mai sus, postarea de aici este doar un cadru, al unui material mai amplu.
De care nu-mi fac griji, că mă voi afla în abatere. La o adică, Dinu Mititeanu nu a contestat afirmațiile mele legate de Cuxi. Și nici nu avea cum: dînsul trăiește într-o bulă cu afirmații roze, care prin definiție sînt mincinoase, iar ca urmare vulnerabile la critică.
PS
Din proprie inițiativă, N. Baticu îmi spunea (pe la ai lui 75 ani) că s-a spovedit. Asta, fără să fie un bigot (la o adică, nu prea făcea trimiteri la Dumnezeu...).
Traduc din atitudinea lui că își făcea în acel mod ordine prin existență, între altele anticipînd inevitabilul.
(altminteri, acesta din urmă l-a mai ocolit vreo 15 ani).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu