Vorbă-lungă, de-ale subsemnatului (II)

Pomenit de mine în episodul I, Codrin Rotaru a ținut să intervină, la comentariile postării amintite deja:

Codrin Rotaru
Am incercat și eu de cateva ori sa am filmulețe in care sa ma filmez explicand chestii, în 98% din cazuri dupa un timp revazând acele filmulete mi-am parut penibil asa ca incet, incet am început sa apar cat mai puțin iar de vorbit mai deloc (uneori chiar mi se reproșează ca nu spun nimic), oricum chestia asta cu filmat/pozat pe munte pentru mine a devenit aproape personală, oricum este foarte nișată (o bataie in trafic va strange cu siguranță de 10 ori mai multe vizualizări), asa ca daca cel care o face reușește sa ajunga la performanta de a se multumi pe el însuși, fara a tine cont de dorința firească de a impresiona auditoriul, atunci poate spune ca o face chiar din pasiune. Nu pot spune ca am atins acest nivel dar tind sa fac asta, spun ca nu am atins acest nivel pentru ca ma ating observatiile de la anumite persoane cat si imi mângâie vanitatea, lauda altora. Trebuie sa imi recunosc limitarile, de altfel gust in postarile dumneavoastră spiritul critic cat si autocritic ceea ce pare o abordare corectă

Mircea Ordean
Nu era vorba de a explica ceva, ci pur și simplu ca filmele acelea să fie lipsite de un fond sonor artificial.
Nu m am gândit niciodată cum mi ar suna după o vreme comentariile personale, alături de un asemenea film. Cel puțin pentru uzul meu, îmi plac.
În sare acum în minte un film făcut pe brâul de streașină, de la capătul Văii Seci a Caraimanului, când începuse un pic de ploaie și vorbeam la telefon cu prietena. E de o calitate groaznică, propriu a anului 2010, dar îmi face plăcere.

Codrin Rotaru
Da, posibil sa fiu influențat si de faptul ca in general la filmele sau fotografiile puse se uita oameni care in general au legatura cu activitatea și atunci mi se pare ca daca nu spui ceva care cu adevărat sa aibă relevanță mai bine ii lasi sa admire peisajul, macar de acesta poti fi sigur ca nu are subterfugii nu s-a aranjat ca sa fie filmat si nu si-a pregatit vorbele

Mircea Ordean
Până aici e perfect.
Dar de ce le pui un fond muzical?
Tăcerea sperie?
PS
Mă uit cât de îndrăzneț sînt în discuția asta cu tine, iar dacă ne am afla față în față, pariez că aș fi pălit de timiditate!
În context, n-ai idee ce nașpa mă simt că nu pot face drumuri precum ale tale din prezent, iar în același timp nici nu am vreo șansă în viitor să îmi remediez această lipsă...

Codrin Rotaru
Nu, cred ca ar fi ciudat sa te uiti in tacere 12 min

Mircea Ordean
Ce anume s ar manifesta în noi, dacă am vedea un asemenea film 12 minute în tăcere?
Mă scuzi că sînt într atât de curios, dar această nefastă trăsătură se află la baza personalității mele...
Fără ea, probabil că m aș fi rablagit de mult.
 

În paralel să mă ierte Corina Catană dacă i bârfesc un pic ultima postare.
E acolo un film luat în localitatea [din străinătate] Medina, despre care se spune acolo că a găzduit filmările la un serial de succes [„Game of Thrones”], iar în paralel se redă o melodie. Stau și mă întreb pe care dintre ele se focusează privitorul postării.
Întreb retoric. Nu se focusează pe nimic, ci doar se simte precum copilul mic când era legănat și se cânta. Mai exact, obosește cât să uite pe ce lume se află.
E strict părerea unui îmbătrânit în rele...

Codrin Rotaru
Nu pot explica dar cred că si tacerea poate fi deranjantă, de exemplu cand cineva vine cu ideea intr-un anumit moment de a tine un moment de reculegere, oare chiar persoana respectivă in speță si ceilalți chiar se gand3sc la cel la care îi este atribuit acest moment sau doar tac si așteaptă sa treaca momentul?
Așa ma gandesc ca privind niște imagini care se derulează in tacere nu ai avea tendinta de a te uita la ceas sa vezi cat mai este pana ce trec cele 12 min sau daca esti singur pur si simplu sa inchizi, nu zic ca poti face asta si daca ai fond muzical sau daca acesta nu iti este pe plac. Mda, nu cred ca pot explica necesitatea dar nici nu pot spune ca as agrea in al pune fara sunet. Poate fara melodie ar merge daca zgomotul padurii ar fi destul de animat si interesant.

Mircea Ordean
Tăcerea e posibil să ne pună în contact cu fricile noastre.