Mă strădui să fiu un om corect.
Iar în postura nefiind neapărat o calitate, cît vulnerabilitate.
Mi se trage de la traiul solitar, lipsit de proptele/protecția de care au parte alții. Mai exact semeni trăind în grupuri. Și unde, pe de o parte, protejați protejați de tovarăși. Iar totodată morala este ceva mai laxă, mai ales cînd servește interesele grupului. Și ale ființei umane în general, tentată să lase baltă principiile, atunci cînd poate dobîndi avantaje.
Dincolo de toate, am oroare de minciună (iar prin derivație de manipulare)...
Cele de mai sus se află introducere la mica (marea?) mea obsesie, și anume prestația grupului din jurul confratelui Dinu Mititeanu...
Dinu M. este omul care, în neputință de a-și construi sieși o statuie, a translat acea nevoie într-un cult inventat de dînsul, privind Alexandru Brăduț Șerban (1960-1982). Mititeanu a slujit tenace, decenii la rînd, acel zeu, adunînd totodată în juru-i fideli, ei ei entuxiasmați de Cuxi. A avut însă ghinionul ca balonul său cel roz, iar totodată umflat cu aerul mistificărilor, să aibă parte - în 2019-20 - de un banal vîrf de ac...
Ca urmare, Mititeanu a lăsat baltă cultul cu pricina, decizînd să se ocupe de unul al său...
Ștafeta a fost dusă totuși mai departe de concitadinul său clujean, Octavian Bortoș. Care, în același apetit pentru mistificări, a alcătuit o pagină Wikipedia despre Cuxi. Și unde preia toate poveștile lui Mititeanu.
În acest punct al expunerii mele, inevitabil mă întreb ce e în mintea respectivilor. De pildă, cum ajung ei să mintă fără jenă..
Foarte probabil, fac asta întrucît nu se așteaptă la contestări.
Mai mult ca sigur așa au învățat în mediul lor, că atari povești (slăvind pe Dumnezeu, Patria/Nația și altele) - generatoare de bunăstare sufletească pentru preoți, dar și pentru credincioșii de rînd - nu devin vreodată țintă a criticilor. Prin urmare, purced la construcții similare fără să se aștepte la cîrteli exterioare, mai mult ori mai puțin vehemente.
Pe acest fond, Mititeanu și cei ca el își închipuie că și ei pot ridica semeni pe vreun soclu. Este un gest care le conferă multiple satisfacții. Este de pildă încîntarea de a plămădi o superființă, și încă una nu doar pentru sine, ci pentru o categorie cît mai largă de semeni. Mai exact unii care să aplaude acțiunea, fascinați de acel zeu, iar totodată reverențioși cu preoții săi.
Mica problema a unei asemenea întreprinderi este cantitatea de mistificare pe care o conține. Și care se află inevitabilă, căci altfel nu ar putea trezi interesul ființelor numite oameni.
Slujitorii cu pricina au observat însă - foarte probabil inconștient - că asemenea încropiri (cu pretenții de sfințenie) nu au parte de contestări. Totul este să pui umărul, perseverent, la ridicarea acelei statui, iar apoi la întreținerea ei. Demersul este încurajat și de faptul că lumea bună, normală (trec aici și autoritățile de diverse nivele) aplaudă asemenea cúlturi. Iar asta, adaug eu, pentru că acele instanțe înalte încurajează orice menține o stare de bine printre supușii lor.
Pe acest fond, Dinu Mititeanu, iar în ultima vreme O. Bortoș, și-au permis să afirme orice. Și au fost foarte mirați, cînd vreunii - păsări foarte rare, altminteri - nu au fost de acord cu opera lor...
Despre indispoziția lui D.M., vezi aici:
Comună amîndurora, în fața unor asemenea contestări, le-a fost într-o primă fază tăcerea. Atitudinea de caravană, în fața cîinilor întîlniți pe drum. Atîta tot că acei patrupezi nu au rămas în urmă, în curțile sînt ei îndeobște priponiți, ci s-au luat după ei. Iar lătrăturile lor semnalizînd locurilor străbătute, prin consecvență, că ceva nu e regulă în căruțele acelor călători... Mai exact în articolul Wikiipedia născut de O. Bortoș... Și pe care acesta, se străduise altminteri a-l clădi impecabil, în calitate de ins priceput, în bucătăria instituții cvasiacademice.
Din ultima poziție, Bortoș a încercat să interzică dulăului cel mai vehement, să amușine încărcătura caravanei sale... Mai exact a reproșat că acel cîrcotaș face trimitere la o lucrare personală, care nu ar fi din acest motiv de încredere.
Gesturile celor precum Mititeanu sau Bortoș plătesc deseori tribut ideii „Hoțul strigă hoții!” (v. PS). Mai exact, dacă ei reproșează cele de mai sus, asta nu înseamnă că dumnealor nu procedează exact la fel...
De pildă, întreaga statuie a lui Cuxi are la baza un pretins jurnal atribuit acestuia, care de fapt nu a existat, fiind vorba de o făcătură executată sub bagheta lui Dinu Mititeanu. Din acea lucrare pasămite de multă încredere, reproduc dînșii cu mult spor...
Pe aceeași scenă, O.B. face afirmații într-un spirit foarte întîlnit la animatori ca dînsul, și anume că obiecțiile la adresa acțiunii lui sînt din categoria „speculații [...] fără temei, subiective, răutăcioase și chiar jignitoare pe această temă”...
Foarte probabil, acționa în ton cu experiența personală, ce în trecut descurajase preopinenții. Sau măcar învățase că așa trebuie procedat... În același timp de spus că aceeași categorie nu aduce niciodată vreun extras din ideile preopinentului, iar apoi să îl conteste punctual. Nu, dumnealor preferă formulele din citatul reprodus mai sus...
Cum dulăul avînd colții în pulpana sa nu a descurajat, Bortoș va reveni ulterior cu acestea:
„Din motive de conștiință, precum și din considerente profesionale, eu nu voi utiliza și nu voi promova sub nicio formă «Mitul Cuxi Șerban», semnat de Mircea Ordean, întrucât consider că este o lucrare cu caracter denigrator, care împletește jumătăți de adevăr cu răstălmăciri ale realității, cu manipulări, interpretări tendențioase și speculații cu vădite trăsături calomnioase, izvorâte din imaginația autorului. Întregul material are ca scop discreditarea lui Alexandru-Brăduț Șerban (Cuxi), dar și a celor care l-au cunoscut în mod direct și au confirmat evoluția sa...”
Întrucît, spre deosebire un Dinu Mititeanu acum cinci-șase ani, Bortoș nu a beneficiat aici de un public al casei, terții au judecat diferit de cum și-a dorit el:
Pe de o parte, au menționat la antetul acelui articol că „Punctul de vedere neutru al acestui articol [...] este disputat. Vă rugăm să consultați părerile exprimate în pagina de discuții. Vă rugăm să nu ștergeți eticheta până la rezolvarea disputei.
Pe de altă parte, au contestat materialul lui Bortoț exact pe linia unde el se credea mai tare (vezi considerațiile profesionale, pomenite în amonte):
„Din textul acestui articol nu rezultă caracterul notabil al subiectului. Dacă articolul nu va fi completat cu bibliografia necesară, el va fi redirecționat, combinat cu altul sau propus pentru ștergere. Acest articol sau această secțiune pare să conțină cercetare originală. Dacă textul nu poate fi rescris conform politicii Wikipedia, atunci va fi șters.”
Dincolo de faptul că nu fac afirmația cu pricina, și în general nu fac reproșuri de colaporare cu Secu, am descoperit la un moment dat că unchiul lui Cuxi (pe care l-aș fi atacat eu, lucru inexact) avea sarcină de la acea instituție, să îl spioneze în străinătate pe Ion Rațiu... În general în mediul clujenilor lăudați de Mititeanu nu-mi pare să fi existat scrupule, legat de colaborarea cu Stăpînirea comunistă... Vezi de pildă limbajul de utecist al amicului care semnează prefața ediției I a cărții „Singurătatea verticalelor”...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu