Despre Institutul Schweitz-Thierrin

Este pensionul unde Radu Țițeica (1905-1987) a urmat cursul primar, unde director fusese bunicul său, Florentin Thierrin, iar frîiele acelei școli particulare fuseseră preluate de cîțiva ani de fiul acestuia (adică unchiul matern al lui Radu Ț.).

Am avut acces la colecția fotocopiată a colecției revistei natura prin bunăvoința BCU Cluj, care le-a postat pe net.
Nu am izbutit pînă azi să găsesc o fotografie cu Florence Thierrin (tatăl acesteia este înfățișat măcar pe o medalie comemorativă). Am o bănuială cam cine ar fi Florence, în această imagine din 1935, dar nu-i exclus să mă înșel, iar ea să lipsească din cadru.

PS
Pe cînd privesc revista Natura, simt că și dumnealor, asemenea subsemnatului și asemenea  majorității făpturilor umane, au trăit sentimentul că gesturile lor vor duce la făptuiri nemaipomenite și care să le aducă fructe (îndeobște impresionînd ceilalți semeni) ce dreg angoasele.

Spun asta și pentru a gestiona furia distructivă care se poate iv oricînd, cum că nu se poate alege nimic de eforturile mele pe aici, că lumea nu le bagă în seamă (am îndeobște doi cititori per postare) etc.

Da, îmi este aici o ședință psihanalitică. De oridine interioare. De ales între rău (cele din PS) și mai rău, adică vreo explozie, de la care să mă apuc iar a șterge blogul.

Da.
Sînt om.