MUNTE. Uman.

[... ] 

Au circulat despre el (și nu numai) o sumedenie de texte amabile, dacă nu chiar foarte amabile. 

Or, poți alcătui multe prezentări, despre vreun om, însă doar un condei din afara cercului aceluia poate pune de un profil al său, cu fapte și date. 

Asta, întrucît amabilitatile au în esență lor o dorința de neconcretețe, din motive ce pot fi explorate. Un Emilian Cristea a avut sumedenie de fani, dar nu cred ca vreunul ar fi putut oferi (în afara celui produs de către cel în cauză) un profil al acestuia. 

Similar stau lucrurile cu feblețea lui Dinu Mititeanu. E greu a stabili ceva serios, despre A. B. Șerban. 

. 

La chestiune, unul din motivele pentru care stau în loc (in afara de proverbiala-mi senectă lene) se află faptul ca primul manuscris real al acestuia, la care am acces (scrisoarea adresată lui Bebe Pozdîrcă) îl scoate din categoria vagă, a celui în contul căruia ar fi inventat altii, pentru a face din el un obiect al cercetării. Cum a fost în realitate (demersul poate fi ușurat întrucîtva de scrisele tatălui sau, fie și doar în parte privind 'Brăduțul'). 

Ca punct de plecare, văzînd ca ajuns cu noaptea în cap la Cluj, în zi de Ajun Crăciun, nu găsește altceva mai bun decit sa ii scrie lui Bebe, de mînă și cu un desen destul de bibilit. 

(care desen spune și el ceva, caci nu reproduce realitatea din urma cu numai 1-2 zile). 

Te întrebi automat cum stătea Cuxi cu putința de intimitate, în relație cu apropiații, dacă simte nevoia sa se întindă la asa scrisoare cu un amic din alt oraș. 

Teoretic, în asa supoziții mi-i și lipsa de dovezi mai clare, și oarece răutatea de a mă baga în sufletul omului. Dar e de ales, între asa ceva, si dulcegăriile din care nu poți scoate un profil (și de care pomeneam în debutul postării).