Salvamontistul.

Privesc spre instituția (sentimentală, a) salvamontistului - de felu-i, totuși, un funcționar plătit.

Avem nevoie de eroi.
În care sa ne proiectăm ("Sîntem și noi, lăudătorii lor, nemaipomeniți").  Sau măcar sa ne refugiem sub faldurile lor, în ideea că sîntem protejați acolo, eventual să spunem altora că ce frate mai mare grozav avem.

Se înțelege ca salvamontistii, în fața unei asemenea adulații, nu spun "Doamne, ia-mi! ".
Așa vad barim eu, azi, lucrurile.
În rest, stau uneori stresat, ca as putea apela - din vreun coclaur cu ghinion - la serviciile lor...