Munte. Uman. Și de-ale subsemnatului

Îmi privesc alde criticismul, care mă pune a vorbi de una sau alta. Și ce-i stă în spate. Ce omenești, cu carele nu ieși ușor în piața publică.
Dar.
Și cunoscînd din start că omul are nevoie a viețui în ceea ce se numește cocoon, și unde să vehiculeze idei/afirmații care fac bine (din n motive) lui și amicilor.

Mă uit la spusele unor cățărători de frunte găzduite pe www.himalaya.ro.
Poate vreau eu tare multe de la viață, însă două lucruri nu văd pomenite acolo, în acele descrieri abisale.
Ceva despre frumusețea locurilor străbătute, respectiv despre frică (dacă nici acolo nu s-o pogorî așa ceva, nu se mai pogoară nicăieri...).

Aș fi și mai ticălos decît mă aflu, dacă m-aș apuca a cerceta (și bate toba apoi) de ce dumnealor procedează precum o fac.