Cazul Octavian Bortoș (II)

(urmare)

Luna decembrie a următorului an (2025), va fi mai mult decît plină. La data de naștere a lui Cuxi, de pildă:

„In memoriam Alexandru-Brăduț Șerban (Cuxi) – (n. 19 decembrie 1960, d. 11 februarie 1983)

„Am început acum un an. Pe atunci eram proaspătul student din anul I, căutând și descoperind dedesubturile vieții noi, ale vieții de student. Începusem prin a merge la întrunirile studenților, la serate, la ședințe de speologie, de jazz și de alpinism. Trebuie încercate toate, ca să-ți alegi ceea ce o să-ți placă mai mult!” – scria Cuxi în cartea sa „Singurătatea Verticalelor”, ediția a II-a, la capitolul „Gânduri la un an de alpinism” (p. 15), dezvăluindu-ne astfel întâlnirea sa cu alpinismul.

„Mediul cultural familial în care s-a format, grație ascendenței sale pe ambele ramuri genealogice parentale, asociat cutumelor înaltei societăți din care făcea parte, l-au înzestrat pe Cuxi cu o personalitate marcantă – temeinic fundamentată educațional, întreținută social și material –, articulată pe un caracter impetuos de luptător și învingător.” Octavian Bortoș; „Refugiul de nori”

„Cuxi a fost un impetuos. S-a cățărat în doi ani cât alții în 10!” – ținea să sublinieze, pe bună dreptate, Dinu Mititeanu în cartea sa „Chemarea Muntelui” (p. 90).

În urmă cu 43 de ani, pe 18 decembrie 1982, eram invitatul lui Cuxi la sărbătorirea zilei sale de naștere. Întrucât pe 19 decembrie (adevărata sa zi de naștere) aveam programată deja plecarea noastră spre Fisura Albastră, acesta și-a devansat aniversarea cu o zi. A fost o petrecere de neuitat, animată de numeroși invitați din cercurile lui Cuxi și ale familiei sale.”

 

Pentru a nu lăsa gluma să se îngroașe, este de spus că volumul atribuit lui A.B. Șerban este unul inventat (argumentația mea, aici), cum este și scrisoarea pasămite trimisă de Cuxi lui Bebe Pozdîrcă, ce completează ediția II a cărții „Singurătatea verticalelor”.

În altă ordine de idei, onorantul pasaj despre mediul cultural în care s-a format Cuxi aduce serios cu scrisele în context ale unor alți membri ai Grupului (Virgil Mihaiu, Dinu Mititeanu, Dan Păvăloiu), trădînd, în opinia mea, un izvor comun de inspirație, al cuiva trăitor în lăudata familie...

După cum, nu-mi aduc aminte dinspre fanii lui Cuxi să fi pomenit, și altfel decît strategic, vreun defect cît de mic...

În același context, al grozavei familii ce-a avut (în altă parte, Bortoș o va peria nobiliar, drept Șerban de Cernești), inevitabil să mă întreb ce-a rămas în urma ei (și a mofturilor interesaților), la un A.D. 2025...

 

La același final de an, O. Bortoș lucrează susținut la o pagină Wikipedia privindu-l pe Cuxi. În paralel, va păși mai mult decît tonic în 2026, în a cărui primă zi notează:

„În Memoriam Alexandru-Brăduț Șerban

După accidentul de pe versantul vestic al Vârfului Pietrele, din Munții Retezat, din 11 februarie 1983, în noaptea de 11 spre 12 februarie ʹ83, trupul lui Cuxi a stat în așteptare sub streașina Refugiului Gențiana, pe latura estică a acestuia, așezat în sacul de dormit a lui Tavi Bortoș – un sac de puf tip sarcofag, de culoare albastru deschis, din inventarul Clubului „U” Cluj. La capul său pâlpâia în liniște o lumânare.”

 Următoarea salvă, pe 6 ale aceleiași luni: 

„Singurătatea Verticalelor – Jurnalul unei vieți frânte

După moartea lui Cuxi, în 11 februarie 1983, jurnalul său olograf – în fapt o agendă voluminoasă, plină ochi, îmbrăcată într-o copertă de plastic albastru-deschis – mi-a fost încredințat o vreme de părinții săi, pentru a-mi spune părerea referitor la publicarea sa.

Am fost încântat de inițiativă și m-am oferit să contribui la ilustrarea lucrării.

Pe 27 iulie 1984 am aflat că mama lui Cuxi a plecat în Germania Federală (R.F.G.), însoțită de dna Macavei, buna sa prietenă. Pentru această deplasare avea nevoie de jurnalul fiului său – probabil în perspectiva publicării acestuia în Germania. Întrucât eu nu fusesem acasă la momentul returnării, dna Șerban a ridicat manuscrisul de la mama mea. (menționam în jurnalul meu din 1984.)

Cartea lui Alexandru-Brăduț Șerban (Cuxi) a fost publicată – în prima sa ediție – abia în 1990, iar astăzi se află pe lista scurtă a lucrărilor care alcătuiesc Literatura Montană în limba română.” 

fwgrwghr

 

Revine peste o săptămînă...:

 

„Alexandru-Brăduț Șerban (Cuxi) în tavanele Fisurii Albastre – 23 decembrie 1982 – Foto: Octavian Bortoș ”

 

 

 

... cît și la 24 ianuarie, cu o invitație:

 

„Află mai multe despre Cuxi Șerban, de pe Enciclopedia Wikipedia.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cuxi_%C8%98erban”

Ce nu spune Bortoș acolo, este că fila cu pricina, pe respectabila în sine Wikipedia, este una realizată de el. Și conținînd subiectivitate cu carul.

 

 

** 

 

 

BORTOȘ NU PARE SĂ FI AVUT PARTE, în întreagă această campanie, de gînditori-diferit, în raport cu el. Iar acest nepus-la-punct îi va fi croit inevitabil un sentiment de omnipotență, în ale afirmațiilor montane.

 

În baza ei, găsește de cuviință a solicita modificări, în unele informații conținute pe siteul ClimbRomania.
Iar acolo va avea parte de surprize. Mai exact de oameni din afara grupului. Care văd altfel lucrurile, iar în același timp au alt mod de comunicare, respectiv nu pot fi intimidați / manipulați / măguliți în stilul pe care îl cunoaște (via educație) O. Bortoș...