Prima parte a materialului ce plănuiam despre Mihai Haret (1884-1940) - mai exact o contribuție a anului 2025, căci mai am una, de pe la 1992 - a binevoit să se nască (cu zoaiele aferente, inițial)...
Link, aici:
Cu al doilea pare să meargă însă mai greu. Asta, pentru că nu vreau să repet (se mai practică...) ce am scris cîndva. Iar în materie de noutăți, treaba nu e simplă. Tentația, de ins nedormit bine, este a da cu barda. Dar asta nu se prea poate, căci totuși nu am motiv (serios). Apoi, Haret a făcut și o treabă deosebită, în acei ani 20 - ai veacului trecut -, ce am în atenție.
Mai exact, el a făcut ce n-au făcut/izbutit mulți-mulți alții. A ridicat ceea ce se va dovedi cea mai mare/puternică asociație de turism de pînă la înscăunarea comuniștilor. Or asta nu e de colea... Aici e de cercetat, cu una onestitate ce poate speria un umoral ca mine, cum a izbutit. Ce calități a avut. Și te ții omor, între componentele interioare, ale amintitului cercetător!
... E de văzut totodată ce voia publicul montan al acelor ani să audă. De pildă panglici oratorice.
E de cercetat și ce cataclism (interior și multiplu) a intervenit, de nu a mai mișcat nimeni, ca activitate, din antebelica Societatea Turiștilor din România. Și care se mișca binișor... Stau aici și mă întreb dacă, dincolo de relația cu urmările sufletești ale războiului (iar pentru asta era nevoie deja de un suflet matur, pe care să-l încovoaie, căci unul mai tînăr ar fi răzbit, peste marea încercare - vezi cazul lui Haret...), dacă nu va contat și ceea ce se întîmplă acum cu Partidul Conservator. Cu clasa pe care o reprezintă.
Pare să intervină o democratizare, inclusiv a așteptărilor celor care merg pe munte acum. Și la care merg pastile printre are Haret e ca peștele în apă, a la „: Pentru Ţară, spre Lumină, sus la Munte”.
Deci e de văzut/cercetat.
În paralel, am observat că cei doi corifei ai „Hanului drumeților” (iar apoi Turing-Clubului României) au simțit nevoia unui (semi)zeu al locului. Acesta este Bucura Dumbravă. Ea e ridicată - foarte probabil în ton cu așteptările publicului - pe soclu.
...Iar cei doi corifei fiind Haret, respectiv Emanoil Bucuța.
Nu știu ca acesta din urmă să umble prea mult pe munte, dar în ale condeiului este foarte harnic. La o adică, el dă tonul campaniei editoriale pe solul căruia răsare „Hanul drumeților”: pe de o parte dă o haină tipărită unei idei de asociație turistică atribuită Bucurei...
„...A avut ea ideea înființării „Hanului Drumeților”, idee prinsă și frumos concretizată în revista „Ideea Europeană” de d-nul Emanoil Bucuța” (M. Haret, „Boabe de grâu”, nr. 3, 1930)
... iar pe de alta publică în 1920, la „Ideea Europeană”, volumul acesteia, „Cartea munților”
Nu am apucat să purec serios acest op, deși crîmpeie am dat la iveală. La o adică orice e vulnerabil în fața ochiului subsemnatului, pentru că este din afara oamenilor normali. Aceia care au nevoie ca de apă de iraționale, iar implicit nu se întreabă cît cap și coadă au acele vorbe (frumoase).
Bucuța va rămîne activ și ulterior: scrie în Anuarele Bucegilor, dar mai ales în „Boabe de grîu”.
În așa rînduri, el își vădește admirația pentru Bucura, iar de aici - poate și cu acreala-mi caracteristică...
Nostimă formula, asta cu acreala. Și care îmi trimite mintea la un slogan al postului radio Rock FM, se curge sonor în preajma-mi, acum. Și anume autorecunoașterea: „Genul programului? O mizerie...”.
... inevitabil gîndul îmi zboară la filele lui Const. Beldie care îl privesc. Mai exact la relațiile lui Bucuța cu femeile. Și care compuse din două bucăți: relația cu nevasta pe care și-a ales-o (cercul, aici, fiind completat de progenituri ce par să-i semene) și cum tratează femeile ce-i trec prin fața ochilor.
În acest sens, face pasiune pentru colega din redacția „Ideii Europene”, Cora Irineu. O pasiune platonică, întrucît ocupant al inimii aceleia era deja Beldie, tip masculin la antipod.
Parcă ar merita cercetată relația (intelectual, dar mai ales sufletească) cu Bucura din așa unghi. Ultima fiind, ce e drept, nițel diferită de Cora (pe „drumeață” nu pare s-o dea însă eroticul afară din casă), însă amîndouă sînt suflet călător. Ba și evreice!
Să văd de unde pot porni lucrurile, la acel capitol. Al doilea, al contribuțiilor 2025 despre MH...
La chestiune, coperta bucății indicate sus de tot se va extinde finalmente la întreg materialul (și care va fi din categoria celor privind pe Alex. Beldie și Petru Vignali).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu