Bucura Dumbravă (I). Considerații generale.

E ca la podgorie.

Mai exact, aduni struguri din greu, iar apoi îi pui în teasc (m-am jenat a spune vasul de călcat ciorchinii în picioare...), iar de acolo se pornesc întîi picături...

Înainte de toate, întrucît fenomenul mi-a fost mai vizibil ca niciodată, am a puncta un lucru....

Și anume subiectivitatea - mai exact una favorabilă semnatarilor respectivelor texte. Una alcătuită din exagerări sau chiar mistificări de merite, toate prelucrate apoi stilistic.

Asta, pentru a corespunde nevoilor sufletești ale celor din bulă.

Căci așa texte merg doar în spații protejate de exterior.

Iar exterior nefiind doar realitatea (cea fadă, hîdă, groaznică -  altfel nu am umbla după vorbe hiper-frumoase...), ci și bulele altora. Atente de asemenea doar la ele, mai exact crezînd că reprezintă realitatea, că toată lumea privește (favorabil, firește) la ceea ce fac ele.

Asta e una.

În cazul Bucurei, cred că rîndurile care o privesc  bat recordul în materie de amabilitate, de exagerare. Iar asta se petrece din cel puțin două motive. 

Pe de o parte, ea iese din domeniul muntelui... 

...unde ne aveam noi exagerările noastre, dar acestea aveau totuși o limită. Mai exact nimeni nu-și închipuie că vreun idol al nostru dă gata și iubitorii de șes, ape etc.

... Asta, pentru că pătrunde în istoria generală (a locurilor noastre, s-o recunosc), cît și a literaturii zonei. Adică fanii ei afirmă foarte dezinvolt că e o mare scriitoare, mirat fiind vreun Emanoil Bucuța că de ce nu e pomenită în vreo Istorie a domeniului...

În același timp, am sentimentul că aureola lui Fanny / a Bucurei e sporită de faptul că a fost femeie. Iar asta atrage admiratoare feminine (mult mai multe decît pe scena muntelui - aș putea spune chiar că Evele nu prea se bagă în discuție, în ale idolilor, pe scena alpină...).

Iar femeile sînt și mai necontrolate, și mai fără limite, decît bărbații entuziasmați de autoarea „Cărții munților”.

Încă un amănunt, cred eu extrem de important. Gesturile (inclusiv literare, ale) Bucurei, cît și ale suporterilor contemporani ei se înscriu în siajului curentului (literar și nu numai) romantic. Ca urmare, exagerările în prezentarea  (inevitabil eroică, a) realității sînt de-a dreptul o obligație. 
Oarecum neașteptat, însă perfect justificat, caracteristica se aplică și fanilor Bucurei de azi, căci ea este înainte de toate a primitivului din noi - căruia nu îi cad bine clasicismul ori realismul.
Prin urmare, ultimul lucru care ar da prin cap cuiva din acea bulă ar fi să conteste / să declare drept neadevăr vreo pretenție producînd bine respectivei asistențe.

Iar cu toții, domni și doamne, proiectîndu-se în reușitele ei montane (inclusiv în cele inventate, a la Prima femeie care a ajuns la Omul Bucegilor).Spun și domni, întrucît îmi par s-o aplaude și destui bărbați - mai exact unii ceva mai feminini, partea lor aferentă proiectîndu-se în reușitele Bucurei.

(va urma)