Bucura Dumbravă. Episod Pilot, i-aș putea spune.

Mi-am luat o pauză, de la materialul Haret.
De fapt e una constructivă, căci încerc să descopăr atmosfera care a dus la fondarea „Hanului Drumeților” cercetînd asupra Bucurei Dumbravă.
De fapt, o iau cu ce s-a scris despre ea... Mai exact în revista „Boabe de grîu” , respectiv Enciclopedia turistică 1946.

Scrisele cu pricina îmi par să țină de curentul romantic. Acolo, din unghiul meu zicînd, se minte programatic.

Asta, pentru că publicul dorește așa ceva. Iar autorul (dacă nu e vreun escroc) nici nu simte a comite vreo mistificare sau măcar exagerare...

La o adică, lunga coadă a acelei comete există și azi. Căci subzistă o largă categorie umană, interesată de așa povești.
Sau așa o fi fost lumea dintotdeauna, iar totodată va fi, iar eu să fiu abia sositul din sub soare, în ale firii umane?

... Oi fi eu vreun Zola (firește, doar în ale istoriei montane...), simbol al realismului ce a succedat curentului literar Romantism?˙

În rest, răsfoiesc și cartea-mi de căpătîi/reper, „Pe crestele Carpaților” și văd că nici dumnealor Baticu-Țițeica nu au vreun Dă-te mai încolo!, Bucurei.

(la o adică, nu au nici la adresa unui Nestor Urechia, să zicem)

**

Nu am ajuns a citi rînduri ale Bucurei, în studiul meu, dar în așa scrieri sfinte e de ajuns să fii cu observații ce ies din aria lor, de vrajă față de divinitate, pentru ca observațiile tale să supere/indispună pe careva...

**

În rest, mă uit mai cu atenție ce scrie (numai de bine) nepotul lui M. Haret. Ce spune, iar totodată ce notează un ziarist, despre el și convorbire.

Poate ar merita un mic profil...

Îmi place per-tu-ul Radului, cu gazetarul. Ceva de genul: „Mă, ai înțeles?”
(altminteri, tipul, deși profesor universitar, e ca mama lui Cuxi Șerban: nema' vreun rezultat al muncii lor academice, pe net!)

Dincolo de asta, și acela, și unchiu-său mint fără clipească. Mihai e adorabil de pildă, cînd spune că pleacă din lumea asta cu fruntea sus... Aici nu pariez însă că bucata nu e inventată de nepotă-său...

UPDATE

Bucura este precum personajul caragialian din „Micile economii”...:

„Pornim la deal, și merg plin de respect alături cu acest filozof antic, pe care atât de puțin îl pot afecta micile mizerii ale vieții. Dumneata, ori eu sau altul, dacă ne-am afla în situația amicului Verigopolu, n-am putea desigur trece prin mulțimea care forfotește liniștită pe Podul Mogoșoaii, fără să vedem în fiecare dintre acele ființe un motiv mai mult de amărăciune pentru sufletul nostru destul de amărât. Și drept să spun, mergând alături cu filozoful meu, de mai multe ori mi-a trecut prin gând: ce aș face eu, dacă aș fi în situația lui, și el ar merge alături cu mine, fiind în situația mea?... L-aș maltrata, desigur... M-ar irita apropierea lui așa de mult, încât l-aș acuza d-a dreptul că el, ocrotit de stăpânul destinelor omenești, mi-a răpit partea mea de bine în această scurtă trecere pe sub lumina soarelui!... Ei bine, el — nu!... el mă poftește la un aperitiv... Admirabil caracter!...”

Nu are probleme materiale (dar nici vreun job), iar în același timp trece dezinvolt (sau lasă impresia asta) prin lume. Ei, domn Verigopolu fiindu-i tatăl, Iuliu Seculici, de a cărui senectute se îngrijește, neplecînd foarte mult prin munți, iar implicit lăsîndu-și părinții singuri, la Sinaia (unde există o vilă Seculici).

Ea este precum M. Haret, fără vreun job, și întrucîtva precum alpiniștii de la Armata ori Dinamo. Recte, cu existența asigurată pentru a tooot urca pe munți.

Oarecum la chestiune, Bucura solicită cetățenia română abia după război. Deci a tot scris de românism, a purtat haine populare, dar fără să o intereseze dobîndirea cetățeniei locului - și, slavă Domnului, mijloace de a o obține a avut din plin.

Hm... Adunarea de constituire a Hanului Drumeților (1920) are loc în apartamentul  ei din blocul Dacia-România. Care D.-R. e firma de asigurări în al cărei consiliu de administrație figurase tatăl ei.

În zonă, e de notat că la deces Bucura lasă o moșie (iar în ajun nu pare să-i fi fost o problemă, costul unui drum pînă în India)...

Da, este mai sus un pic de răutate, dar alt pickamer nu poți avea, pentru a urni  din loc imobilismul subiectului, și anume Bucura Dumbravă în peisajul montan românesc.

Mai privesc la faptul că se înconjoară de tinere. Cu cogenerii relația îi va fi fost mai greoaie (la o adică și ea se bagă pe sub pielea reginei Elisabeta, ceva mai coaptă decît dra Seculici).

Inevitabil mă întreb ce relații prin familie avuseseră Frosy Boerescu ori Natalia Slivici, dacă le dădea gata Fanny....

E de dat un ochi și la apetitul BD pentru feminism. Vreun identificat mai amplu cu tatăl?

Similar, pentru valsul ei în materie de credințe. Tatăl evreu convertit la catolicism, nu mai știiu dacă ea a trecut la ortodoxie, cert este că apoi cochetează cu masonerie (treabă la care creștinismul strîmbă din nas la greu), iar totodată cu teozofia.

Ce e drept, nici ea, nici M. Haret nu fac mare caz de Dumnezeu (parcă în general nici mergătorii curenți pe munte).