Making of, capitol Bucura Dumbravă. Persoanele ideale

Hm... Materialul meu, presupunînd că poate fi isprăvit curînd, ar apărea exact la un secol după dispariția ei...

Faine scrisorile pe care le trimite din drumul ei (ultim!) indian... Pentru asta, am repetat într-un fel gesturile din campania Vignali, cînd am cumpărat și niște cărți destul de insipide, doar pentru a întregi subiectul. Era vorba acolo de rudele mai procopsite ale lui P. Vignali, din jurul cumnatului Budișteanu. Aici e vorba de opuri în sine răsuflate (ca material, cît și glazură editorială), și anume „Ceasuri sfinte”, respectiv „Pe drumurile Indiei”. Ce e drept, mai ales n cazul ultimei se poate săpa după diamanticale. De pildă atmosfera cuprinzînd tot felul de persoane exaltate (întru valorile Învățătorului and co.) din India.

(rar am văzut rasol editorial, 

precum volumul de deasupra...)

În  ochii celor două Eve care o vorbesc foarte frumos (Frosy Nenițescu-Boerescu și Natalia Slivici), Fanou pare că se califică cel mai bine pentru postura de persoană ideală. 

Rămîne în paralel de cercetat ce și cum Bucuța...

 ...Iar de aici pleacă discuție: ce fel de persoană ideală: prieten sau părinte ?(existînd, firește, loc și de vreun melanj)

Istoric privind, există bărbații primind cult în Istoria alpinismului românesc, calificîndu-se pentru postura de părinți (ideali, cît și privind deplasarea pe munte), în vreme ce Bucura e un prieten mai răsărit, tot ideal / care face jocurile din grup frumoase, în vreme ce un Cuxi Șerban e prietenul din preajmă, mai exact ce luminează și existența celorlalți, prin je m'en fiche-ismul lui..

Revenind la Bucuța, dacă pentru toți ceilalți era vorba de un semizeu privind un grup, simt că EB îl tratează ca doar pentru el. Firește, fiind vorba de un copil educat, uzează panglicile de care a învățat că e bine să le folosească, însă e un mod de a atrage atenția la zeul său, care altfel nu ar face mulți bani dacă ar fi numai al lui cît și neștiut de ceilalți... 

PS

Cam toți am preluat în fugă un pasaj din N. Steinhardt (Jurnalul Fericirii) privind-o pe Bucura:

„BUGHI MAMBO RAG

... Va să zică începem cu sonetul lui Félix Arvers, primele versuri: Mon âme a son secret, ma vie a son mystère... În categoria sturionilor: nisetrul, morunul, cega şi păstruga, în a somonizilor: somnul, lostriţa şi faimoasa varietate a Rinului: truite saumonée care este roz... Şi după ce ai frecat bine amestecul de cacao cu zahăr... Fanny Seculici, teosoafă, moartă, de malarie probabil, la Suez; pe cînd se întorcea de la un congres care avusese loc la Madras... Nu, e din Le lac: O temps, suspends ton vol... Da e Bucura Dumbravă, fratele ei fusese căpitanul vasului austriac pe care a venit în secret Vodă Carolla şaizeci şi şase... Dragă, la Sankt Moritz Titulescu locuia numai la Suvretta House şi mîncarea lui favorită ştii care era? Boeuf gros sel, dragul meu, adică o bucată zdravănă de rasol de vacă, cu măduvă...”

Unii au dat credit ideii de acolo, că fratele Bucurei a fost căpitan al vasului pe l-a adus pe Carol I în țară. Eu nu am dat (ea avea să se nască peste doi ani!), dar nu am realizat că informația provenea de la un bătător de cîmpi... Nu mai știu exact ce indica acel Bughi [adică Boogie!] Mambo Rag, dar foarte posibil indică atmosfera amestecată de discursuri - ale lumii bune ajunse într-o celulă aglomerată a închisorii. Și în al cărei concert vreun boier ajuns după gratii emitea ideea în cauză.

Ulterior descopăr această explicație:

„De unde si de ce „bughi mambo rag”

De unde: din „Jurnalul fericirii” lui Nicolae Steinhardt. Acolo apar mereu, din loc in loc, sub acest titlu, fragmente disparate, incomplete, amestecate, de conversatii auzite in inchisoare. Detinutii, proveniti cei mai multi din fosta elita sociala, din „burghezo-mosierime” si intelectualitate, fiind deci in general oamenii educati, cititi, umblati, vorbitori ai cel putin unei limbi straine, incercau sa-si umple timpul mort prin discutii: amintiri din vremurile bune, controverse politice, quiz-uri de cultura generala si limbi straine, carti repovestite etc. – si astfel, in celula in care erau inghesuiti zeci de oameni, zeci de conversatii paralele constituiau permanentul zgomot de fond. ”

https://bughimamborag.wordpress.com/2009/08/10/de-unde-si-de-ce-bughi-mambo-rag/ 

La o adică și alții au debitat în context aiureli, de pildă că Fanny/Bucura a fost prima femeie care a ajuns la Omul Bucegilor... Ne place să inventăm, căci ne dă sentimentul demiurgului...