Vorbe

Pornește schimb de păreri pe undeva, despre un toponimic din Piatra Craiului.

Să vi-l torn, ca un bandit ce mă aflu: e vorba de „Traseul Dunăreanu”, din Umeri.

Cum nu se cade a lipsi martie din post, îmi dau și eu cu părerea, pe acolo...
În paralel, mă străbate neașteptat gînd: „Oare Andrei Badea ce părere are, pe felie?”
Iar de aici pornește frumos subiect... Mai exact despre lăsat ștafeta, altuia - prin definiție mai tînăr, cît și mai deștept.

Recte o las eu - acea ștafetă - , carele am o vîrstă, spre careva mai tînăr, iar totodată interesat de subiect - și anume istoria mersului pe munte la noi.
(nu se poate vorbi aici de istoria alpinismului ÎN LUME, întrucît eu - mai limitat - nu m-am ocupat de așa ceva, iar Andrei da)

A preda ștafeta... Într-adevăr, nu e un subiect foarte uzitat.
La chestiune, Andrei pare chitit (în sensul bun) pe felie. Pe ultima (adică felie), mai există un domn, atîta doar că se află mai boem, mai împrăștiat, poate și mai puțin sigur pe el, în a scrie...
Ce e drept, nu mi l-aș dori ca adversar în polemici, cînd (inevitabil) s-o coace...

PS
Imagini din 2011, întrucît de atunci putirințele nu mi-au mai permis a umbla creanga, pe acolo...

PS2
Nu am jenă, în a aborda subiect ca mai sus (mai exact, chit că alții nu fac așa ceva).
La o adică, lucrurile aduc nițel cu a explora prin abrupt, Cu a îndrăzni, pe acolo-șa.
.
În rest, asemenea ștafetă se află precum rudele nevestei.
Nu le alegi.
.
Ai doar a conviețui cît mai înțelept cu ele - ciudățenia firii mele fiind la ani lumină de cumințenia amicului Andrei...