Extras dintr-o veche scrisoare

Este una trimisă (1931-32) de Nae Dimitriu, lui Radu Țițeica.

Am fotocopiat-o acum niște decenii, poate cînd am împrumutat acele scrisori de la Gheorghiță  R. Țițeica, în anul de după decesul tatălui său.

(altminteri știam textul lor din extrasele operate - iar apoi dactilografiate - de nea Baticu, nu și tăieturile de gazetă, a Sporturilor mai exact).

Legat de ultimele, îmi aduc aminte că foaia conținîndu-le lipsea din colecția ziarului respectiv de la Biblioteca Academiei, foarte probabil pagina fiind (în acel 1985-87) ruptă de cineva. Așa că singura dovadă a faptul că acele comentarii ale lui Dimitriu chiar existaseră, au rămas aceste decupaje...

(Dimitriu, în centru-jos)

Acolo, nea Sandu Beldie (altminteri tinerel pe atunci, nici 20 ani) pică nițel cam prost, în sensul că-l trage de urechi și Dimitriu (mentorul său, altminteri), iar pe de altă parte e amenințat cu bătaia de adversarii acestuia (e vorba de acel Coșoveanu).

Totul, întrucît voise să ducă doi pepeni într-o mînă, mai exact să se aibă bine cu ambele tabere.

Ultima atitudine poate fi blamată, dacă facem abstracție de nevoile sufletești. Beldie ciugulea și el afecțiune, de unde putea (mai cunoaștem cazuri).

(e prima dată cînd public această /bucată de/ imagine... 

Beldie mi s-a părut dureros de trist, în ea. Luată probabil prin 1930, 

dacă nu mai devreme)

Totodată, pe cînd lecturez (ce scris puchinit avea, dl foarte energic și gură-mare!) ultimul rînd din dreapta (”De ce aceste răutăți?”), îmi aduc aminte că Dimitriu a făcut parte din selectul trib al celor fără mamă, fără tată. Le-a zis mai mult decît verde (altminteri nu s-a aflat legionar) în fața multor semeni.

Din scrisoare cred că s-a (am!) publicat doar o parte, cea privind descendentul din Whymper, iar asta parcă la capitolul Haret, și nu la Prealpinism, unde se fac cele mai multe trimiteri la setul acela de scrisori.

Întrucît scrisul lui Dimitriu e greu lizibil, fac mai jos e „traducere”:

„Nu puteam să uit însă pe conducători... pe Tata /e vorba de Dem Stoenescu, zis și „Taica”/, și colectivitatea mazetelor care din 10 escapade ratează 9 1/2.

/decupaj ziar/

În sfîrșit găseam necesar că „route” în genul aceleia de pe V. Coștilelor trebuiesc sărbătorite în cadrul unui program cultural.

Mă ofeream să conferențiez și eu - printre alții - și în acest caz închei cu o altă notiță, următoarele:

/decupaj ziar/

Ceea ce este interesant și merită subliniat /.../ este că deși notițele mele vizau o singură persoană - s-au găsit pentru fiecare dintre acestea 3,4,5 persoane care să se considere vizate.

Mă vei întreba de ce aceste răutăți?...”

Dacă nu mă înșel, pe următoarea pagină a scrisorii se găseau acestea;

„.../deoarece/ “nu există grup mai înjurat decît grupul Dimitriu-Beldie-Şincan-Belitoreanu, în­ju­­rat în mod laş, în «contumacie», fiindcă în prezenţa noastră toţi de­­vin mieluşei, ne înconjoară cu atenţiuni etc.”

În rest, parcă nu m-aș jena de așa întoarceri în timp. La o adică,  ziua de azi va fi mîine istorie, iar apoi se va depune permanent peste ea praf, și care va face ca noiembrie 2024 să pară cîndva cam cum pare acum iarna 1931-32 - cea în care un ins de mult plecat dintre noi (prin intermediul coșului de la crematoriul Cenușa) nota lucrurile de mai sus...