Culmea este că m-am nimerit la înhumarea dumnealui (urma să-l cunosc acolo pe Dinu Mititeanu, ajuns în București cu acel funest prilej, în iarna 1998-99 parcă), dar nici în ziua de azi nu știu multe despre dînsul.
Nu-mi dau seama dacă dumnealui ori vreun înaintaș a fost militar, căci procesiunea a avut loc la stabilimentul Ghencea de profil.
Altminteri apreciez munca depusă de Mircea Florian și amicii, pentru ridicarea acelor refugii din Piatra Craiului.
PS
Am dat să lecturez materialul la care trimite Ică Giurgiu (autor, Dinu Mititeanu), dar m-a luat la lingurică: „[Mircea Florian] era de mult o legendă”, „maestrul Emilian Cristea...” etc.
Se înțelege că, în așa stadiu, îmi poate fi înfierată invidia pe aceia, pe epocalele dumnealor realizări, pe laudele ce primeau din jur - în lipsa cărora subsemnatul se află iască ambulantă...
PS2
„Zecile de scrisori de la el, pe care le posed...”
De la M. Florian, și pe care le posedă Dinu Mititeanu.
Eu unul cred că ar merita publicate... Le-aș citi cu multă plăcere.
Asta dacă, firește, nu se află precum jurnalul lui Cuxi Șerban. Adică inexistent, în realitate.
PS
Am dat să lecturez materialul la care trimite Ică Giurgiu (autor, Dinu Mititeanu), dar m-a luat la lingurică: „[Mircea Florian] era de mult o legendă”, „maestrul Emilian Cristea...” etc.
Se înțelege că, în așa stadiu, îmi poate fi înfierată invidia pe aceia, pe epocalele dumnealor realizări, pe laudele ce primeau din jur - în lipsa cărora subsemnatul se află iască ambulantă...
PS2
„Zecile de scrisori de la el, pe care le posed...”
De la M. Florian, și pe care le posedă Dinu Mititeanu.
Eu unul cred că ar merita publicate... Le-aș citi cu multă plăcere.
Asta dacă, firește, nu se află precum jurnalul lui Cuxi Șerban. Adică inexistent, în realitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu