Avansul prin viață mi se pare un traseu deloc mai prejos / mai puțin palpitant/primejdios decît turele pe munte.
.
Prin urmare, încerc să mă întreb cum voi depăși cutare dificil (dacă nu chiar cheie) pasaj, din amonte.
De pildă, acela al exprimării ceva mai puțin dezinvolte, produsă de împuținarea neuronilor.
.
Ce-i drept, eu cel din vremea aceea nu voi mai fi cel de azi.
Prin urmare, deciziile îi vor fi altfel. Și, implicit, neatente la vreo dezlînare.
De exemplu, o grafiere „Turing Clubul ROMÂN”, în loc de-al „T(o)uring Clubul României”, cum se afla în titulatura reală a aceluia.
.
După cum, eu nemaifiind eu (vorba unui politician de acum un veac!) nu știu dacă nu voi pica în patetisme.
Precum al lui Mihai Sârbu:
Iar apoi să militeze pentru retrocedarea patrimoniului acestuia, cum a făcut-o Niculae Baticu, în cazul Clubului Alpin Român.
(situație în care îmi scot încă o dată pălăria în fața eforturilor de atunci ale lui NB, tocmai eu, care i-am fost ucenic atît de năbădăios, după 1990...).
.
Bineînțeles că-i mult mai simplu, să dorești a-ți pica pară-mălăiață lucrurile dorite.
Firește, acel tip de infantilism nu te împiedică să excelezi în ale oratoriei. Ce-i drept, una avînd circulație strict în grupul de amici.
.
Care, ca orice amici extaziați, nu le au cu spiritul critic. Doar cu elogiile.
Plus iritarea că vreunul diferit de dînșii, care li se nimerește pe fila Facebook, are alte păreri. De pildă că „Hanul drumeților” avut-a mai multe secții, și nu doar una, cum afirmă dl Sârbu. Ori pomenitul deja, de T.C. ROMÂN...
.
Apropo de preparative în fața viitorului, sănătos este să am în vedere și vreun actual Mircea Ordean în ascensiune, la fel de dătător cu barda în jur...
Și carele să mă ia inclusiv pe mine (dacă nu mai dihai decît pe alții) în vizor - căci om îs, adică greșitoriu din fire
.
Pînă la acele neplăcute momente, mai meditez ce și cît va reține istoria din turuielile-mi... Asta, în condițiile în care orgoliul vrea una și alta, căci așa i-a prescris brava Specie biologică din care face parte. Să creadă nemuritor. Ori barim neuitat de oameni, după deces...
Iată o nouă problemă de gestionat, în viitor...
.
În rest, mă uit cum, o idee trage inevitabil pre alta...
Mai exact, cum rîndurile de aici profită de un desțeleniș operat de o postare anterioară, și pe care am găsit potrivit a plasa doar pe blog...
https://mmordean.blogspot.com/2022/10/parere_11.html
.
Prin urmare, încerc să mă întreb cum voi depăși cutare dificil (dacă nu chiar cheie) pasaj, din amonte.
De pildă, acela al exprimării ceva mai puțin dezinvolte, produsă de împuținarea neuronilor.
.
Ce-i drept, eu cel din vremea aceea nu voi mai fi cel de azi.
Prin urmare, deciziile îi vor fi altfel. Și, implicit, neatente la vreo dezlînare.
De exemplu, o grafiere „Turing Clubul ROMÂN”, în loc de-al „T(o)uring Clubul României”, cum se afla în titulatura reală a aceluia.
.
După cum, eu nemaifiind eu (vorba unui politician de acum un veac!) nu știu dacă nu voi pica în patetisme.
Precum al lui Mihai Sârbu:
„Dupa dezmatul cu privatizarea , cand se faceau afaceri privilegiate , O.J.T. Sinaia s-a divizat in sase societati , una din acestea , Alpin , a preluat cateva vile si cabane din Sinaia . Aceasta socitate a facut o afacere scandaloasa , cedand ,,Piscul Cainelui ,, unui cumparator venetic ( strain de plaiurile nostre ) , omitand cu buna stiinta ca aceasta cabana a fost construita de membrii T.C.R. cu destinatie turistica , fiind un patrimoniu al orasului , exact ca parcul . O, Doamne , cat de infatuat , cat de neomenos sa fii ca sa hotarasti ca numai tu te poti rasfata in aceasta splendoare ? Ma simt indreptatit sa pun aceasta intrebare , deoarece sunt sinaian , am slujit bine turismul , strabunicul meu , Iosef Ungarth si bunicii Ana si Villi Ungarth ( atentie -Iosif ,administratorul Hotelului Caraiman , apoi propietarul vilei Carola ) au fost membrii cotizanti la Turing Clubul Roman , inca de la infiintarea acestuia . La fel de legitimi sunt toti sinaienii , mai vechi sau mai noi si toti turistii care vor sa urce acolo!”
Revenind la anii-mi de azi, mă întreb de ce acei localnici nu s-au zbătut pentru a reînființa Turing Clubul, după Revoluție.
(situație în care îmi scot încă o dată pălăria în fața eforturilor de atunci ale lui NB, tocmai eu, care i-am fost ucenic atît de năbădăios, după 1990...).
.
Bineînțeles că-i mult mai simplu, să dorești a-ți pica pară-mălăiață lucrurile dorite.
Firește, acel tip de infantilism nu te împiedică să excelezi în ale oratoriei. Ce-i drept, una avînd circulație strict în grupul de amici.
.
Care, ca orice amici extaziați, nu le au cu spiritul critic. Doar cu elogiile.
Plus iritarea că vreunul diferit de dînșii, care li se nimerește pe fila Facebook, are alte păreri. De pildă că „Hanul drumeților” avut-a mai multe secții, și nu doar una, cum afirmă dl Sârbu. Ori pomenitul deja, de T.C. ROMÂN...
.
Apropo de preparative în fața viitorului, sănătos este să am în vedere și vreun actual Mircea Ordean în ascensiune, la fel de dătător cu barda în jur...
Și carele să mă ia inclusiv pe mine (dacă nu mai dihai decît pe alții) în vizor - căci om îs, adică greșitoriu din fire
.
Pînă la acele neplăcute momente, mai meditez ce și cît va reține istoria din turuielile-mi... Asta, în condițiile în care orgoliul vrea una și alta, căci așa i-a prescris brava Specie biologică din care face parte. Să creadă nemuritor. Ori barim neuitat de oameni, după deces...
Iată o nouă problemă de gestionat, în viitor...
.
În rest, mă uit cum, o idee trage inevitabil pre alta...
Mai exact, cum rîndurile de aici profită de un desțeleniș operat de o postare anterioară, și pe care am găsit potrivit a plasa doar pe blog...
https://mmordean.blogspot.com/2022/10/parere_11.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu