joi, 27 octombrie 2022

Mă întreb

Mă întreb din timp, ce risc există să șterg la un moment dat și acest blog.
(ar fi al treilea)

Cred că-s mai puține așa perspective, în raport cu precedentele. Posibil să fie mai puține frustrări, că lumea nu îmi ia în seamă minunățiile de idei așternute aici.
Îmi scade și vitalitatea, aceea a gesturilor mari, a ruperilor definitive (altminteri sigure că va urma altă perioadă forțoasă).
Dar pericolul rămîne, Ce-i drept, conștiința unui așa risc prinde bine, din punct de vedere al prezervării. Mă ține totodată atent și la gradul de așteptări inconștiente, care duce îndeobște la amintitele explozii distructive.

Oare ce trece prin mintea cogenerilor care nu-și bat capul cu așa lucruri? Cu ce își umplu dumnealor timpul?
Mă plîngeam deunăzi de privirea, cea senect și altele, dar a altora cum o fi (în afara fazelor de bravadă socială, cînd ne întîlnim cu amicii și nu se cade, mă înțelegi, să fim abătuți - cine își permite așa ceva?).
Îmi aduc aminte de interesul în premieră pe care mi l-a arătat, acum puține luni, Doru V.. Nu avusesem vreo relație cu el, ba ne și înțepasem la un moment dat pe net. Probabil era încîntat (după o fază de iritare, bănui) de vitalitatea tîmpeniilor mele pe net.
Oare eu cum voi arăta, peste 13 ani care ne separ, la vederea celor încă energici?
Pe felie, și scoțînd iar din puțul nemodestiei, puțini dintre cei cu gură mare, de la un 2000, au mai supraviețuit azi pe baricadele polemicii montane...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu