Nu cred ca spun neapărat prăpăstii, în cele de mai jos...
La o adică, nu te poți bucura din plin de plăcerile vieții, dacă fugi de neplăcutele ei...
Pornind de la Gică Rafail cel pomenit într-o postare recentă, azi îmi pare rău că multe l-am întrebat pe nea Baticu, legat de muntele tinereții lui, nu și cum a fost la îmormîntarea lui Nicu Comănescu, unde a fost delegat sa participe, din partea Clubului Alpin Român (alături de Nae Dimitriu).
Cum a fost atmosfera (se înțelege, deloc festivă).
Ca veni vorba, și privind la crucea din cimitirul călarasean (reprodusă în "Amintirile unui alpinist", 1981), prenumele din acte al celui mai bun cățărător interbelic pare sa fi fost Nicu. Nu vreun Nicolae.
O idee trage pe alta.
De ce Niculae (Baticu), și nu Nicolae? O clasică necunoaștere, a numelui - să-i spun - oficial?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu