Legat de Bolchi cel amintit în postarea precedentă.
Și admițînd primul (ma refer la egocentristul de față) că, tratind cele de mai jos, stau și înfoiat în pene.
Tinerețea e o stare nemaipomenită (o revedem ieri, pe cînd răsfoiam complexat niște file de net), însă trecătoare îndeobște.
Și ramînd un ceva precum (pardon de expresie!) copacii desfrunziti toamna. În vînt rece, mai exact.
Spun asta și cu mintea la etern purecat ul Capitol Cuxi, unde ma întreb ce se va fi ales de tinerii răsfoitori (sa presupunem ca au și a existat) ai ipoteticului jurnal al acestuia.
Mai exact, îmi stătea pe limba a cere lui Dinu Mititeanu sa îmi dea niște nume, ale unor asemenea cititori, pe care sa ii contactez, pentru detalii ce și cum.
Dincolo de faptul ca nu pierd din vedere a fi o gogoașă mititeanistă la mijloc, mi se sperie mintea, cum o sta cheful de viață al acelora, azi, după aproape patru decenii (o sa spuneți aici ca trag proiecții la greu, dar îmi mențin ideea).
Oare eu cum stau, cu dezinvoltura / cu je m'en fiche-ismul de la 25 ani?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu