Noțiunea de nevoi ale sufletului are o accepțiune socială. Și care cuprinde roz, cit și superficialitate.
M-am lovit însă azi de o stare în care am avut de luptat, realmente, cu nevoile sufletului (personal).
Sună urît ideea de luptă, eu însumi nu ii sint fan, însă nu am putut proceda altfel.
Mai exact am văzut tipul de nevoi, amploarea lor și, pentru ca țineau de d. Goe ("Eu vreau sa fie!!"),
, nu am putut fi de acord cu ele. O vrea ceva din mine ca o carte oarecare sa se vîndă în tiraj mare, și sa dea gata mulțimi umane), dar asta nu se poate.
Dureroasa acea ciocnire, între părțile amintite, asta după ce treci printr-un pic de iad (nu spun ca după aia se afla neapărat rai) pînă realizezi ce și cum, ce reclama un ceva din interior.
(imagine preluata de pe net, și reprezentînd un pasaj al Transfăgărășanului. Nu am reținut autorul, dar ii mulțumesc pe aceasta cale)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu