Pierdere de timp

Descopeream în dimineața asta că sînt în (mare?) pană de atenție. Mai exact, mi-ar prinde bine atenția, amabilitățile etc. altora.

Veți spune aici că bine-ar fi și să investesc, atenție și amabilități către alții, iar aceștia se vor revanșa, cu bunătăți similare.

Mica problema este însă că văd nu o dată în ceilalți inamici, gata să mă agreseze, ori măcar unii puși să înșele; aroganți; atenți doar la ei etc. Așa că stau la distanță, iar în paralel suspin...

Asta e. Și urmînd a călători în continuare, coajă de nucă, pe valurile vieții...

Reciteam de curînd un jurnal personal, cu tentă psiho, de la 2009. Și unde observam (chit că asta nu servea finalemente la ceva), cum ne lua valul, pe mine și doamna, către ceartă. Cum vorbea gura noastră aproape fără ea.

Oare de ce lumea normală nu tratează așa subiect (nu-mi spuneți aici, că Dumneaei e sănătoasă la cap, ce nu s-a pomenit...)?

Păi, nu tratează pentru că interzice educația. Și asta, pentru a nu tulbura pe onor supușii din jugul ce au a duce.

Culmea este că și societatea, care emană acea educație, își duce un jug. Al spuraviețuirii prin această simpatică viață.

Muzica, muzica!...

PS1

Relația-mi din ultima vreme cu inamicul Mihai Ogrinji e mai destinsă (foarte posibil eu am contribuit decisiv la asta - probabil pentru că sînt în căutarea de copii de joacă). Ieri i-am semnalat, pe mail, jurnalul montan al lui Gligor Bodea.

E jenant să purced la așa apropiere, dar mă las fără opreliște pe valurile ei, căci știu a sosi curînd un taifun (sau măcar vînt puternic) în sens contrar...

Dumneavoastră, care ați atins 70 ani, cu ce vă umpleți timpul?


PS2

A spune că ești în pană de atenție (și altele similare) sînt precum a recunoaște destins că ne aflăm proști.

E cu totul altceva decît a nu putea să plimbi asemenea vorbe (și implicit acea părere să tragă sforile proastei păreri de sine, în inconștient).