Alcătuisem așa ceva, nu mai țin minte exact cînd... Parcă 1992. Și privea perioada încununată prin apariția cărții „Pe crestele Carpaților” (1984)
Firește, la mijloc se află și persoana mea, iar asta ar da de bănuit că vreau aici a-mi lăuda prestația.
Simt însă că poate fi mai mult de atît.
Iar sentimentul, prin vene, este ca înainte de o explorare pe munte.
Căci e de văzut fapte (cu cercetările documentare aferente), dar și ce fu în spatele lor. Iar aici de-a dreptul excitant este să nu dai frîu subiectivismului. Mai exact iritării.
Iritare, căci mire nefiindu-mi în sînge (poate viața viitoare...) a trage perii interesate, celor din gașca mea, asta mă revoltă.
Hm.
Iar de-aici trăgînd o perdea psiho.
Dacă nu stau revoltat pe aceia, în bună regulă a funcționării alb-negru din inconștientul uman, risc să-mi devină simapatici, acei actualmente inamici...
Și mă mai bîntuie un ceva, acum (căci nu strîng de gît adîncul, în privința ideilor pe care mi le trimite).
Oare cum mă simt, în privința inutilității (căci la scara universal-prezentă, iar cu atît mai mult la cea viitoare), ce fac e un nimic, și un degeaba.
Inutilitatea gesturilor noastre...
PS
Cele de mai sus mi-au răsărit în minte pe cînd am deschis computerul, să-mi aștern - în jurnalul personal - primele impresii din 2026.
Nu e un moft. Un trecut acolo de idei roze, și care să impresioneze pre alții. E un făcut de ordine pe care mil găsesc util.
Dacă tot am terminat materialul privind pe Fanny Seculici, ața mă trage a continua Memoriile personale. Mai exact cele de munte, și pe moment, de vreun an, oprite la debutul anului 1990.
Să aveți un an plăcut, stimați rari vizitatori ai acestui egocentric blog...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu