Meditam azi

 Meditam azi...

De fapt, întîi iese o idee - de capul ei -  din minte, iar abia apoi te pui a medita, pe dînsa...

... dacă urmașii lui Mihai Ogrinji la frîiele editurii România Pitorească îmi vor solicita (ori moștenitorilor mei) scrisele, pentru publicare la dumnealor.

Mmm, nu m-ar mira. Căci se află din abundență, așa scrise - nu chiar proaste de felul lor, iar în paralel ăilalți dînd mai rar (și mai primitiv) cu condeiul...

Ar fi o problemă cu genul dumnealor de public, dar avînd în vedere că acela (e om, și el!) nu prea răsfoiește ce achiziționeză, s-ar putea să grămădească în bibliotecă și grafomaniile mele...

O să ziceți pe-aici de ceva grandomanie, la care vă voi da perfectă dreptate: da, zisele-mi de mai sus se înscriu în asemenea lăudabilă categorie!

**

Pe felie, a ”României pitorești”, admit că răs-pomenirile mele de dumnealor reprezintă ceva aiurea. Eventual pot fi acuzat de tot felul de freudisme (cum că umblu ca un cățeluș, să mă bage ăia mai marii în seamă, iar de aici tot felul de glose, asupra unor întîmplări din copilăria subsemnatului).

Aveți perfectă dreptate, și dacă aș ști că nu o luați la goană la eventuale completări pe subiect, din partea mea,  v-aș lămuri suplimentar ce și cum...

Dar, pînă acolo, știu că dacă vreodată m-o va lua dor de colaborare cu dumnealor, firea-mi cea proastă o va face bucățele curînd... Cum s-ar zice, am o protecție, pe așa teren minat.

În context, tot freudian (adică de om văzător a tot contextul) pot trata și relația-mi cu Mihai Ogrinji, mai-marele dumnealor...

Probabil că voi scăpa caii mărturisirilor în viitor pe acest subiect, căci așa sînt nesimțitele astea de idei  - se se trag una pe alta... 

Pînă una-alta, ca orice masochist care se repectă, am început să duc dorul bălăcărelilor cu care mă onorează din cînd în cînd fratele Ogrinji (ultima salvă fu în prefața cărții lui nea Baticu, „Hronicul...”). Asta, și pentru că Ce nu omoară, întărește...”