PS la Mea culpa

Octavian Bortoș răspunde comentariilor pe care eu și Adi Costache le-am dus opticii sale, din fila pe care a dedicat-o lui Alexandru Brăduț Șerban (1960-1983):

„După moartea lui Cuxi, în 11 februarie 1983, jurnalul său olograf – în fapt o agendă voluminoasă, plină ochi, îmbrăcată într-o copertă de plastic albastru-deschis – mi-a fost încredințat o vreme de părinții săi, pentru a-mi spune părerea referitor la publicarea sa.

Am fost încântat de inițiativă și m-am oferit să contribui la ilustrarea lucrării.
Pe 27 iulie 1984 am aflat că mama lui Cuxi a plecat în Germania Federală (R.F.G.), însoțită de dna Macavei, buna sa prietenă. Pentru această deplasare avea nevoie de jurnalul fiului său – probabil în perspectiva publicării acestuia în Germania. Întrucât eu nu fusesem acasă la momentul returnării, dna Șerban a ridicat manuscrisul de la mama mea; arătam în jurnalul meu din 1984.
Jurnalul lui Alexandru-Brăduț Șerban (Cuxi) a existat cu adevărat și – din cauza cenzurii comuniste – a fost publicat (în prima sa ediție) abia în 1990, sub titlul Singurătatea Verticalelor – Jurnalul unei vieți frânte.
În ciuda speculațiilor fără temei, subiective, răutăcioase și chiar jignitoare pe această temă, pot garanta că Dinu Mititeanu nu este autorul cărții Singurătatea Verticalelor – Jurnalul unei vieți frânte.”

Răspunsul meu:

„E frumos ce spune d. Bortoș (îmi place pomenitul caracteristicilor jurnalului, numai bun de abătut atenția!), însă tot am două rugăminți:
- fotocopii după jurnalul atribuit lui A.B. Șerban (altminteri Dinu Mititeanu promitea așa ceva acum cinci ani, și fotocopii s-a făcut!);
- acceptarea în bibliografia filei Wikipedia despre Cuxi Șerban (pe care o păstorește d. Bortoș), a mențiunii că despre subiect a scris și subsemnatul, urmat de un link într-acolo.

În rest, ca scurtă opinie despre situațiune, ceea ce numesc eu Mitul Cuxi Șerban a pornit într-un moment (1983-84) în care animatorii acestuia au crezut că totul le este permis. În consecință, au inventat tot ce le-a făcut plăcere inimii dumnealor, găzduiți inițial cu larghețe de ejusdem farinae - revista „România Pitorească” (mai exact, Anuarul acesteia).

De pildă, au scos din joben un manuscris editorial, reproducînd pasămite jurnalul montan al lui Cuxi.
Schimbarea de regim din 1989 nu le-a alterat acea glandă a impunității, legată de ceea ce aștern pe hîrtie ori via tastatură. Ci a dus înainte ștafeta, de exemplu printr-o doua ediție (2003) a cărții atribuite aceluiași răposat.
De pe 2010 li s-a ivit însă, în gloriosul drum (generînd de pildă „Memorialul Cuxi”, cu entuziasmați fani), un rătăcit. Care-a reproșat inițial vreun fleac, dar, luat cu „Hușșș!”, s-a apucat să privească mai atent amintita carte. Și i-a dat cu minus, cum se spune în popor.
Tabăra Mititeanu (îmi permit acest apelativ) n-a binevoit să-și dea cu părerea despre acele observații. Asta, pentru că se învățase ani buni să aibă parte doar de aplaudaci, ai făcăturilor dumneaei. Iar în paralel o anima pornirea copilului nestrunit, că lumea treb'e neapărat să fie cum vrea el.
În ciuda acestei liniști superioare, pînă la urmă a cedat picăturii chinezești, ce-i sosea din partea acelui rătăcit. Nu a dat însă înapoi, spunînd de pildă ”E posibil să fi greșit și noi nițel...”. Ci a contraatacat, în genul de mai sus al dlui Bortoș. 

PS
N. Baticu, subsemnatului (cam la vremea cînd a pornit Mitul amintit mai sus): „Lasă-i să scrie [era vorba în general, de mistificatorii montani]. Se vor încurca în propriile minciuni...”

II

„Ești de manual, stimate domnule Bortoș...

„Pe 27 iulie 1984 am aflat că mama lui Cuxi a plecat în Germania Federală (R.F.G.), însoțită de dna Macavei, buna sa prietenă. Pentru această deplasare avea nevoie de jurnalul fiului său – probabil în perspectiva publicării acestuia în Germania. Întrucât eu nu fusesem acasă la momentul returnării, dna Șerban a ridicat manuscrisul de la mama mea; arătam în jurnalul meu din 1984...”

Pînă aici e perfect. Dar ce treabă călătoria pretinsului manuscris în Germania la 1984, cu ce discutăm noi aici?

În rest, considerîndu-ți auditoriul frăgezit, după bucata de mai sus, vii cu asta:

„Jurnalul lui Alexandru-Brăduț Șerban (Cuxi) a existat cu adevărat și – din cauza cenzurii comuniste – a fost publicat (în prima sa ediție) abia în 1990, sub titlul Singurătatea Verticalelor – Jurnalul unei vieți frânte.”

La chestiune, treaba cu cenzura comunistă zi-o totuși altora... Păi dacă tabăra dumitale nu avea acceptul editurii, la ce ar mai fi alcătuit prefața volumului, în martie 1989? În context, tocmai doamnei Șerban să-i fie puse bețe în roate, dînsei care avea pile suficiente să plece la 1984 în Germania? Nu-mi spune că așa familie, cu trecere la Ioana, Corin și atîția alții (nimeni nu a mai publicat trei articole despre același personaj, în Almanahul Turistic!), s-a încurcat la cenzura editurii Sport-Turism, ba și pe motivele vînturate de tabăra dumitale...

PS

Dacă tot m-ai făcut curios, cum arată fila din jurnalul personal în care ți-ai notat că a luat dna Șerban manuscrisul, de la mama dumitale.

(ca fapt divers, și eu țineam pe atunci jurnal. Îl am și acum, ba mi-am scris și memoriile, în baza lui)

La final, încă o dată felicitările mele! Le ai, cu întorsul pe degete.

PS2

Cît de frumos o bagi în narațiune, pe acea doamnă Macavei... Doar-doar o uita preopinentul ce era în discuție! Doar-doar l-o lăsa puterea de concentrare! Doar-doar i-o aminti de niște doamne de treabă din copilărie, și care azi s-ar uita strîmb la polemica ce duce cu respectabilul domn Borteș.

III

„În ciuda speculațiile fără temei, subiective, răutăcioase și chiar jignitoare pe această temă...”

Mie îmi plac la nebunie genul de speculații pomenit mai sus, mai exact vizînd gesturile sau ideile mele... Mai faină minge la fileu nu-mi poate fi ridicată! Am o panoplie întreagă, de replici, pe așa gen de prețiozități.

Dincolo de glumă, niciodată nu veți vedea tipul uman de mai sus citîndu-ți vreo (fără temei, subiectivă etc.) zisă, iar apoi opinînd despre ea...

„Pot garanta că Dinu Mititeanu nu este autorul cărții Singurătatea Verticalelor...”

Ce frumos sună, ideea de garanție... Și cum anume garantezi?

(trec aici peste faptul că tabăra dumitale este precum ciobanul care chema satul în ajutor, contra lupilor... la un moment dat nu l-a mai luat nimeni în serios)

PS

Apropo de zisele-ți, dle Bortoș, ai auzit vreodată termenul „proiecție”, din psihologie?

III

„Am fost încântat de inițiativă și m-am oferit să contribui la ilustrarea lucrării.”

Iartă-mi curiozitatea... În ce fel ar fi fost acea ilustrare, de care spui, a cărții?

[am pus cu schepsis această întrebare]