Alex Popescu și starea refugiului de creastă (a Pietrei Craiului) Grind.

 El e supărat grozav pe resturile lăsate de unii montaniarzi/drumeți/turiști acolo.

„Refugiul Grind din creastă, transformat în cotețul Grind… cu ajutorul unor nesimțiți care NU merită să calce pe munte!
Îi mai auzim zicând că oricine are dreptul pe munte, da, dar nu înseamnă că oricine îl merită!
El oferă peisaje și bucurii imposibil de găsit în altă parte, și alții, uite ce-i oferă la schimb.
Să cari o sticlă plină de alcool, grea, și goală să nu o mai poți căra, este, pe lângă multă prostie, o răutate sinceră, viscerală.
Bârjocură.
Pe de altă parte, mă simt prost că eu, deși nu am lăsat gunoaie, văzându-le, nici nu prea am cărat la vale…
Dar îmi impun acest obicei. Când fac trasee marcate, să am o pungă la mine și să car ce pot. Vă îndemn la asta…
Madalina face asta destul de des, deja. Îi mulțumesc și o felicit!
Dar unde-s mulți, puterea crește.
Sigur suntem mai mulți, cei care nu murdărim munții, față de cei care‑l murdăresc.
Dacă ei au cărat pet-uri pline, noi le putem căra goale, dacă ei nu pot.
Refugiul Grind îmi e drag, mi-a oferit nopți și răsărituri imposibil de descris…
Rău, tare rău e să nu ai percepția sacrului naturii…
Trebuie să propagăm ca exemplu, această acțiune!”

Am opinat, acolo:

„Mi e teamă că nu există altă soluție, decât adaptarea ta la realitate.
Pe de altă parte, accept că o revoltă ca a ta (ori a subsemnatului, pe cine știe ce subiect istoric) scapă de ulcer.

*
Pe la 30 de ani adunam, pe pildă din șaua Mare a Caraimanului, sticle goale. Sticlă de sticlă, cum se spunea în perioada de tranziție la cele de plastic.
Făceam asta pentru a păstra acele locuri cît de cît curate, dar și pentru un ban cinstit, la așa numitul centru (urban) de recuperare (Mi e teamă că nu există altă soluție, decât adaptarea ta la realitate.
Pe de altă parte, accept că o revoltă ca a ta (ori a subsemnatului, pe cine știe ce subiect istoric) scapă de ulcer (eram ceva mai fomiști, pe atunci...).
Cum nu o dată coboram vreo vale de abrupt, cîte una se făcea zob in rucsac, dar asta nu m a descurajat cine știe ce.
Pe urmă, poate datorită vîrstei , mi a trecut...
S o trage de la vîrstă.
Ori din motive pe care un psiholog deștept le poate depista. Mai exact, ce anume irită inconștient un tânăr/matur în așa situație.”

Teoretic, mi-i dor aici de stricat petrecerea cuiva (fie și una furioasă, a lui Alex și ai lui), dar e privit acea situație din mai multe unghiuri.