Pe când admir o imagine cu peretele Gălbenelelor, postată de confratele Adelin Udeanu, îmi amintesc de traversarea (Dulfer) pomenită de nea Baticu în Amintirile lui, între baza așa-numitelor Furci și viitorul traseu al celor Trei surplombe.
O idee trăgând pe altul, rememorez că dorise atunci să facă și un pic de școală, cu secondanții tăi din acea zi.
.
În același șirag, îmi amintesc că și prietenul Mugurel Ilie avea o plăcere, din a instrui pe alții.
.
Parcă aș cerceta,de unde li se trăgea această dorință...
PS
Oare ce e mai rău: să ajungem pe lumea cealaltă și să nu vorbească nimeni de noi, ori să o facă vreun rătăcit, precum subsemnatul mai sus?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu