Despre bun simț

Pe undeva (fila unui confrate montaniard) sosește vorba de bun simț.

Cu așa ocazie, și deși nu mă aflu chiar un imoral, simt că nu aș putea spune că posed bun simț.
Pe de o parte, e o noțiune destul de vagă. Pe de alta, poți să ai acum bun simț (să acceptăm ideea), iar peste un ceas să scapi caii pe undeva (căci ești om).

Pe de altă parte,n-am întîlnit om care să-și recunoască lipsa de bun simț. Respectiv să nu reproșeze altora, că li-i străin acel lucru.