Alexandru Ștefănescu (1888-1956), fost președinte al Turing-Clubului României

Alexandru Ștefănescu

Cel care devine în 1937 președintele Turing-Clubului României, Alexandru Ștefănescu, s-a născut la 1 noiembrie 1888, la Ploiești, ca fiu al unui negustor.
Urmează studii universitare în străinătate (foarte probabil în Marea Britanie), devenind inginer, iar apoi ceea ce era numit în epocă industriaș.

Priceput în ceea ce s-ar numi azi managementul afacerilor, devine proprietarul fabricilor Româno-Fir, din Tălmaciu-Sibiu, şi Postăvăria Oltenia, din Craiova, dar membru şi preşedinte în diferite consilii de administraţie. Investitori englezi (de la English Electric, Stevaros et Comp. Lloyd's Associated, Machine Tods Manufactures şi altele) l-au găsit pe Ștefănescu demn de încredere pentru a-l numi reprezentant al lor în România, compatriotul nostru fiind în același timp acţionar la firme din Albion, cît și autohtone.

A cultivat totodată legături nu doar economice, dar și cu lumea politică. În timpul celui de-al doilea război mondial a făcut legătura între englezi, Iuliu Maniu și Ion Antonescu, în tratativele preliminare vizînd scoaterea țării noastre din război. În paralel, și la indicația serviciilor secrete britanice, a demarat legături și cu comuniștii. Ba chiar a susținut finaniciar partidul comunist, fiind al treilea important creditor al său în anii 1943-1944 când legăturile acelei formațiuni cu Moscova erau întrerupte. În acest context, a susținut apariția ziarului ilegal România Liberă, ba chiar (susține istoricul Lavinia Betea), „capitalistul Alexandru Ştefănescu a fost […] cel care nu o dată a aruncat, la Ploieşti, ziarul partidului comunist, în curţile oamenilor”!

Imediat după război, rămîne inevitabil în lumea bună a societății românești, unde de pildă prezintă ambasadoului britanic, la o recepție, pe ministrul comunist de Justiție, Lucrețiu Pătrășcanu.
Foarte probabil a fost în acei ani și reprezentant economic al României la Londra.

Preluarea puterii absolute de către comuniști a deschis calea proceselor politice, inclusiv în interiorul taberei proprii (și inspirate întrucîtva de un stil pornit de la Moscova, pentru a identifica pretinșii trădători din interior). Țap ispășitor principal avea să fie Lucrețiu Pătrășcanu (1900-1954). Cum se dorea o aparență de proces corect (din punt de vedere al intereselor comuniste), au fost inventate motive, gen activitate antipartinică și antisovietică. În acea horă, unde revoluția își devora copiii, au fost angrenați și sprijinitori ai partidului comunist din tipul războiului, între care Alex. Ștefănescu (arestat la 25 august 1948).

I se reproșa: „În calitate de rezident al serviciului de spionaj englez în România a organizat o agentură de spioni în interiorul PCR cu scopul de a-i paraliza acţiunile şi a nimici cadrele urmărind prin aceasta, precum şi prin colaborarea cu Ion Antonescu, monarhia şi comandamentul britanic din Cairo, provocarea, susţinerea şi continuarea războiului împotriva URSS”.

Ștefănescu, în care anchetatorii săi vedeau un om bătrîn și bolnav, a fost printre cei (apud Belu Zilber) care au refuzat să subscrie acuzațiilor fanteziste confecționate de anchetatori, la sugestia liderului comunist de atunci, Gh. Gheorghiu-Dej.
După șase ani, a fost condamnat la închisoare pe viață (Pătrașcanu a primit pedeapsa cu moartea). A murit în detenție peste doi ani, la vîrsta de 68 ani.

Ca amănunt întrucîtva macabru, în urma deciziei de a-i fi confiscată (suplimentar) averea care îi mai rămăsese, a fost alcătuit următorul inventar:

„1. un ceas mână metal comun, cadru galben uzat, lipsă minutar, capac uzat, coroana galbenă;
2. un pod dentar aur cca 20 krt format din 2 coroane şi dinţi turnaţi o coroană plină de ciment;
3. doi dinţi simpli met. comun cu un dinte alb şi plăcuţe aur;
4. una verighetă aur marcat 18 krt, ruptă cu inscripţie;
5. una pereche butoni argint nemarcaţi, forma octogonal cu placaj aur cu aplicaţii,
6. doi butoni metal comun, forma rotundă ptr. guler;
7. un şirag mărgele albastre şi albe intercalate cu metal lanţ având o cruciuliţă metal cu un medalion sticlă cu capac metal figuri religioase”.

Fusese „Magnatul textilelor”, cît și președintele Turing-Clubului României...
Nu posed pînă azi fotografii ale lui, dar fără îndoială figurează în imaginile ce însoțesc un articol din Enciclopedia turistică românească și relatînd despre a excursie cu autobuzul prin țară, a fruntașilor teceriști (1939).

PS
Textul de față are la bază cu precădere informațiile furnizate de dna Lavinia Betea, apreciat istoric.