Și anume faptul că despre unul dintre primii cățărători ai noștri nu se știe mai nimic. E vorba de Theodor Rosetti-Solescu.
Firește, neștiința aceea e relativă, în sensul că nu știm noi, inșii care mai scotocim despre trecutul acelei îndeletnicirii... Iar noi fiind comozi un pic, în sensul că nu cercetăm suficient volume tipărite ori arhive, ci ne mulțumim cu lucrurile găsite prin intermediul internetului.
Chiar și în cazul ultimului, nu întotdeauna explorăm eficient, dovadă că abia azi subsemnatul a dat peste un material despre Elena Cuza, care tratează și despre descendenții săi (între care s-a aflat T.R.-S.).
Mai exact, într-o serie de volume (numită „Elena Cuza: un destin pentru România”) se află și un material semnat de Maria Popa, intitulat „Moșia și conacul familiei Rosetti de la Solești - Vaslui”.
Acolo, se menționează:
”După moartea lui Gheorghe Rosetti, proprietatea de la Solești a fost moștenită de unicul său fiu, Teodor Rosetti (1888–1957), licenţiat în drept la Petersburg și litere la București, doctor în economie politică la München, diplomat între anii 1909–1913. Crescut și educat într-o familie cu principii democratice, a participat voluntar la Primul Război Mondial, fiind decorat cu Virtutea militară de război, clasa I, pentru purtarea sa pe câmpul de luptă, și cu Medalia franceză „Medaille militaire” [în sprijinul acestei din urmă afirmații e citat Radu Rosetti, „Familia Rosetti”, I, București, 1938.,p. 251].
Se deduce de acolo că la data aproximativă a trecerii sale alături de Bucura Dumbravă pe Acele Morarului (foarte posibil însă ca T.R..-S. să mai fi fost pe acolo...) avea 40 și ceva de ani.
Domeniul de Solești a cunoscut două amputări, una parțială (1921), a doua totală, la venirea comuniștilor. Nu știu exact ce s-a petrecut apoi cu fostul diplomat și alpinist, cert este că despre data morții lui aflăm prin intermediul unui act emis de așa-numitul Sfat Popular al localitâții Solești, în primele zile ale anului 1958. Și de unde se poate deduce că avea aproape 70 ani.
Fiul său, Gheorghe, a reușit să emigreze.
În 2005 a fost deschisă acțiune în justiție, prin care a fost solicitată „restituirea integrală și în natură a bunurilor bunicului nostru Theodor Rosetti, de pe teritoriul comunei Solești, judeţul Vaslui, expropriate sau confiscate după 1945”.
Domeniul de Solești a cunoscut două amputări, una parțială (1921), a doua totală, la venirea comuniștilor. Nu știu exact ce s-a petrecut apoi cu fostul diplomat și alpinist, cert este că despre data morții lui aflăm prin intermediul unui act emis de așa-numitul Sfat Popular al localitâții Solești, în primele zile ale anului 1958. Și de unde se poate deduce că avea aproape 70 ani.
Fiul său, Gheorghe, a reușit să emigreze.
În 2005 a fost deschisă acțiune în justiție, prin care a fost solicitată „restituirea integrală și în natură a bunurilor bunicului nostru Theodor Rosetti, de pe teritoriul comunei Solești, judeţul Vaslui, expropriate sau confiscate după 1945”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu