miercuri, 18 noiembrie 2020

Mama unui vulcanic (fost) amic ...

Mama unui vulcanic (fost) amic - mai exact de două ori mai vulcanică decît el - mă declară Gică Contra.

Mi-ar fi fost fleac să-i replic, inclusiv întrebînd-o ce notă ia dumneaei la acea frumoasă disciplină, a gică-contrismului. Dar oricît de GC aș fi, mi-am zis că asta nu se face, pe fila acelui Alexander E. (și urmînd s-o aștept la potecuță pe alte colțuri de net).
Dar m-am ales cu o zăbovire a sufletului personal, pe acea noțiune.

Nu ar fi prima dată.
Este drept că însă că nu mai sînt același, de la ultima ori penultima zăbovire. A trecut și timp, iar în același timp poți să fi avut o (ultimă) săptămînă inedită, în materie de experiențe ale vieții - care să confere parcă un ochi diferit, în cercetarea acelei noțiuni.
De Gică Contra.

Am să încep cu ce e mai ușor de ingurgitat...
Acea atitudine nu e contrată mai niciodată direct, de genul: „Dumneata, în afirmația pe carele o produci, ești inexact/mincinos aici și aici!”
Nu se procedează așa, ci se trece la acea descurajare (prin acuza de Gică Contra). Și de unde se poate deduce, inclusiv de pe băncile clasei întîi, că puitorul de ștampile amintit nu posedă argumente, la ce zis-a cîrcotașul.

Și nu posedă dintr-un motiv foarte simplu. Cele atacate/contestate de adversar fac parte dintr-un complex, de vorbe și atitudini, care îi furnizează un vital confort,
Unul clădit, și pentru că norii existențiali nu sînt albi, dintr-un roz fals. ori măcar dintr-o culoare care să ne facă a uita culoarea norilor de care pomenesc mai sus.

Dincolo de asta, am privit și la categoria umană, numită atît de amabil, Gică Contra. Și din care nu aș face un secret, a figura și subsemnatul.
Sînt oameni excluși, dintre semenii lor. Asta, din cercetabile (iar eu urmînd să nu vă plictisesc aici, cu ele) motive.
Și care nu o dată e posibil să moștenească atitudinea/destinul (horrible dictu!) vreunui părinte, căruia îi moștenește comportamentul.

Nu prea le am cu vorbele biblice, dar aici parcă ar fi de trimis la păcate ale înaintașilor (fie și nu neapărat păcate, ci însușiri), respectiv la cruce de dus.
Adică vrei - nu vrei, ai de traversat viața cu acea caracteristică (și conștientizînd, dacă se poate, că există și belele mai mari prin viață).
Respectiv că inși cu trecere socială pot începe a trage un picior mai devreme ca tine. Ori că,peste ani, e posibil să reziste în timp mai bine aiurerile de Gică Contra, decît producțiile menite să facă plăcere grupului unde ești nu doar primit, ci și adulat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu