Nu mi-a fost dragă, admit asta din start.
Am intrat pe poarta acelei unități de la marginea Bucureștiului bou, și m-am întors vacă. Adică nu m-am schimbat.
Pe cînd un tovarăș locotenent major ne făcea pozele pentru așa-numitul carnet de serviciu, l-am întrebat dacă are nevoie de cineva care să se priceapă la fotografii. Asta însemna, atunci demult, și pricepere în laboratorul de profil (developare, mărire).
Pe moment, omul nu a zis nimic, dar peste cîteva luni, cînd a plecat cu trupa lui la așa numitele munci agricole, m-a contactat și m-am ocupat eu de laboratorul unității. ce se făcea acolo vă spun altădată.
În acea calitate, am tras ceva poze, fiind ins care, între altele, avea voie să țină un aparat foto în unitate.
Imaginile alăturate le iau la nimereală, dintr-o colecție de negative pe care pînă acum nu am dat-o la gunoi, ba am și scanat-o.
Cu speranța că cele legate de acea unitate nu mai reprezintă un secret militar, pe care imperialiștii să-l culeagă de aici precum o pasăre de pradă, menționez că am făcut armia la UM 01305, ceea ce înseamnă Regimentul 2 Mecanizat, din Șoșeaua Olteniței.
Șef mare ne fu inițial un d. colonel Velicu, iar apoi Pîrcălăbescu (acela care fus-a șef al gărzilor patriotice și mai apare în filmele de la Revoluție). Mie mi s-au părut oameni de treabă (firește, în limitele funcției dumnealor) Ofițeri de treabă am avut în mare și în compania unde am fost repartizat, de Geniu.
Că printre colegi am avut și exemplare mai ale dracului, cărora le port pică și azi, e altă poveste.
Mărturisesc aici că nici eu nu am fost ușă de biserică, aroganța mea iritînd și atunci pe-ăi mai slabi de înger...
Postarea aceasta am pus-o inițial pe un grup Facebook oarecare. Au apărut acolo niște comentarii deloc amabile de la unii, legate de mențiunea mea inițială că am plecat bou și m-am întors vacă.
Aș fi luptat liniștit cu acela, dar m-am trezit cu un mesaj că administratorii analizează postarea mea.
În condițiile astea am șters postarea de acolo, iar totodată m-am retras de pe acel grup.
Mi-am zis totodată că poate o merita să se refugieze aici...
Poate e și un antrenament pentru cînd, peste trei-patru ani, oi porni și niște Memorii urbane (nu doar montane)...
Aș fi luptat liniștit cu acela, dar m-am trezit cu un mesaj că administratorii analizează postarea mea.
În condițiile astea am șters postarea de acolo, iar totodată m-am retras de pe acel grup.
Mi-am zis totodată că poate o merita să se refugieze aici...
Poate e și un antrenament pentru cînd, peste trei-patru ani, oi porni și niște Memorii urbane (nu doar montane)...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu