E bine să fi atent în tinerețe, pe cine îți iei mentor... EDV

Glumind din start, spun că e bine să fi atent în tinerețe pe cine îți iei mentor.
Eu mi-am luat de model un domn alpinist care se afla tare critic la adresa confratelui Emilian Cristea. În context, îl trăgea ața să meargă la ședințele (publice, ale) cercului turistic animat de ultimul, unde nu simțea nevoia să iasă ca păduchele pe frunte, ci sta mai în spatele sălii.
Același pornire o am și eu, la știrea cu lansarea de carte... 

„A fost o întâlnire încântătoare, aseară, la cinema Modern din Brașov. Mulțumim Dinu Mititeanu, David Neacșu, Dan Burlac. Și edilul șef al Brașovului, Allen Coliban – iubitor de munte, desigur, dar și un pasionat schior, cu frumoase tradiții în familie - a fost prezent, a fost cu noi. Așa, de-o părere: aveți idee pe la ce lansări de... cărți participă, în general, primarii noștri de astăzi? 

Aseară, la Brașov, mâine - la București. La ASE.”

 ...Mai exact să mă duc acolo, dar mai în spate.

Nu cred că așa atitudine ni se trage, mie și lui nea Baticu (căci despre el e vorba mai sus) din prea multă timiditate, din teamă că toți de acolo s-ar pune cu tunurile pe noi. Nu, căci vom fi trecut prin puneri la zid mai neplăcute, care ne-au călit în a sta singuri contra toți.
Dar ne va fi rămas un rest de bun simț, că unele lucruri nu se fac totuși.
(altminteri, nu voi merge, căci nu izbutesc să rezonez cu autorii, cum a fost cazul cu d. Nicolaescu și, în parte, cu d. Gheție)

Pe felie oarecum, mă păștea vijeliosul gînd să mă leg, în vreo postare, de David Neacșu, mai exact de momentul cînd m-am simțit înșelat la bani, de către dumnealui.
Ultimul imbold mi-i primitiv pînă la Dumnezeu, admit asta cel dintîi (și rămînînd totodată convins că a vrut să mă înșele), iar din acest motiv nu pot să nu-i alătur o glazură de înțelegere.
Adică să arăt, pașnic, ce cred că l-a apucat pe acel om. Și în ce fel condiții umane. Cunoașteți în acest sens materialele mele, cu atari explorări umane, cînd inițial sînt critic, iar apoi caut să înțeleg ce-i vine aceluia să procedeze într-un fel sau altul.
Iar caracterul fiindu-ne dat la naștere, fără vreun drept de a negocia asupra lui.

Iar de aici observ că omul normal nu agreează critica (asta s-ar traduce aici prin atacuri, ba și exagerate), dar nici măcar prezentarea lui echilibrată, cu bune și mai puțin bune, iar totodată deferentă. La o adică, e obișnuit cît de cît cu agresivitatea altora, nu și cu umbletul cuiva prin zone sufletești pe care nici el nu și le știe/acceptă...

Altminteri mă luase pe la prînz un soi de depresie.
Zic asta nu pentru a nu deruta lumea, că ce dezinvolt și sigur pe mine mă aflu, pe parcursul zilei. Nuuu, ci, precum orice om normal, și subsemnatul imită luna.
Încerc să arăt doar partea luminoasă (sau măcar invulnerabilă)

La chestiune, tare îmi place cînd descopăr - în cartea unui foarte cunoscut cățărător autohton - trimiteri la pasele depresive pe care le-a traversat (pot bănui că nu au încetat între timp...).
Îmi spun: „Uite, bă, nu sînt singurul într-o ureche!”.

PS
Aveți idee, dl Mititeanu a făcut pînă la urmă „copii xerox” (exprimarea dumnealui!) după originalul jurnalului ce a tot atribuit lui Cuxi Șerban?
Cam așa promitea, acum nici patru ani...