Chestii.

Lucrînd la un material oarecare, dau la un moment search legat de activitatea lui Șerban Țițeica la Dubna (centru de cercetări în Uniunea Sovietică, prin anii '50-60 ai veacului trecut)...

Dau în context de două materiale, în care găsesc ce mă interesa, dar cu așa prilej observ o chestie... Nu se suflă o vorbă despre sufletescul aceluia. Un ceva cît de mic. Abia la comentariu zice careva: 

„Tata a fost prieten cu Dl. prof Tițeica, cîntau în duet romanțe.”

La chestiune, îmi povestea cineva din blocul în care a locuit (în zona intrării în bucureșteanul Drumul Taberei) că îl întîlnea pe palier, plecînd cu rucsacul de munte - foarte probabil în anii '70 - , dar că era destul de timid / reținut în a lega relații.

Dincolo de asta, simt că tertium non datur... Adică una din două: ori faci plăcere socialului, ori ție. Spațiul social, cu atît mai mult unul academic (am mai scris recent despre ariditatea acestuia, altminteri justificată), se indispune dacă vorbești - din real suflet - de ale tale.

În acea zonă se vorbește din - așa-zis -  suflet doar cum se permite acolo. E un fel de microb mort, care se folosește la vaccinuri.

Apropo de timiditatea amintită mai sus, am remarcat la Șerban Țițeica contrastul dintre exuberanța lui și faptul că fuma (ba chiar destul de mult). Se înțelege că nu-i fac din asta o vină, pot pricepe de ce lucrurile stăteau așa.

PS
Apropo de tilul de mai sus, mă întrec să dau pe aici, de la o vreme, titluri cît mai anodine. E chestie și de vîrstă, care a obosit să caute atenție / începe s-o doare în cot de succesul scriselor personale.

Ceva trufie tot îmi rămîne, ce e drept, mai exact am încredere că voi da la un moment dat / așa texte vor fi găsite de un seamăn care va duce ștafeta baticistă înainte...

Recte va constitui ciocanul suficient pentru un carul de oale al hareților și mititenilor din viitor...

Cum mi se se va modifica optica, la chestiune,  peste 10 etc. ani, asta nu pot pentru ca să știu...