Pe cînd în noaptea asta fură -10 grade în București, mici probleme de respirație (în odaia mea neîncălzită, de om calic) îmi aduc aminte de o altă iarnă, de acum exact patru decenii.
Se lăsase frig măricel și atunci (însă pe o durată mai lungă), iar totodată în condițiile de austeritate impuse de conducerea țării. Nu știu dacă să rîd (că azi e infinit mai bine, la capitolul contracarare a gerului, în case), ori să plîng (acele momente au existat și nu am avut ce să prea facem împotriva lor, cu capul nostru plecat).
Inevitabil amicii mei în vîrstă, pe care îi făcusem cu prilejul cercetărilor istorice întru alpinismul românesc, erau marcați („Ce mai facem? Păi cu frigul ăsta din casă...”).
De fapt, e vorba de două persoane, Niculae B. și Alexandru B.
Poate mai sensibil la problemele unor vîrstnici, la scurtă vreme după ce mi se prăpădise tatăl, am receptat disconfortul acelora. Niculae B. de pildă, îmi spunea, dincolo raportat la temperaturii în odaie, că se scoală noaptea (cu schimbul, dintre locatarii acelei case din preajma a ceea ce era numit Rondul Coșbuc) să vegheze ca să nu se oprească gazele, la instalația de încălzire a imobilului. Iar odată repornite, gazul să nu stea fără flacără, cu pericolul de asfixiere/explozie aferent.
Asta se întîmpla noaptea, cînd de chiu de vai mai veneau gaze pe conductă, în acei ani de privațiuni...
Acea iarnă a fost poate cea mai neplăcută, întrucît a fost mai friguroasă, iar totodată stăpînirea a apăsat pedala privațiunilor ce privea constructorii socialismului de rînd, mai exact nu a vrut să dea supușilor din resursele rezervate proiectelor sale faraonice.
M-am oferit să-i împrumut acea saltea electrică (se dormea boierește cu ea, iar consumul era rezonabil, ceva la vreo 25 wați), dar a declinat oferta, spunăndu-mi că probleme de sănătate nu avea de la ce era sub plapumă, ci de la aerul rece inspirat, din cameră.
Dînsul avea oarece probleme cu inima, iar acel aer rece le favoriza.
Oferta în cauză am făcut-o și lui Alexandru B. Acesta a acceptat, dar după o vreme mi-a returnat-o, parcă se mai încălzise vremea...
E de precizat, amănunt de necrezut azi, că era interzisă folosirea radiatoarelor, căci ar fi supraîncărcat sistemul energetic național...
Oarecum la chestiune, Niculae B. ne-a rugat la un moment dat, pe unii dintre amicii lui montaniarzi mai tineri, să-l ajutăm într-o problemă... de profil. Și anume să dăm jos zona înghețată ce oprise scurgerea apei rezultată sub zăpada aflată pe acoperiș, și care în asemenea condiții se scurgea în pod, iar de acolo chiar și în spațiul de locuit, de dedesubt. Ne-am legat în coardă de-a dreptul, dar eu unul nu am putut face progrese - nu mai știu din ce motive (altminteri, într-o odăiță din pod - unde altădată corecta la cartea „Pe crestele Carpaților”, ulterior primind alt spațiu, în acea casă naționalizată pesemne - am încercat să ieșim spre acoperiș, urmînd ca după muchia acoperișului să încerc a sparge gheața de pe „versantul” opus al acestuia).
Cineva, parcă amicul Virgil Ionescu, a venit de hac problemei (l-am ajutat în paralel, pe nea B., la spart gheața din curte și din fața casei).
Mai jos, imagini din camera de zi a cuplului B., în anotimpuri diferite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu