Pe cînd îmi reproșez stilul de scriitură al unor posibile Memorii (destul de sec, plus cam egocentric), privesc invidios la un fost tenisman.
Cît de frumos vehiculează el vorbe, menite a face plăcere cititorului... Mai exact figuri de stil, cît și pomenirea de valori pe care și pe care mama ne-a învățat că măcar declarativ, e bine să ne dăm fani ai lor: : hărnicia, disciplina, iubirea de țară șamd.
(acum observ formularea Reality Shock (unde șocul de de 2-3 ori mai mare
decît Reality-ul), de pe acea copertă. Și care e semn de multă obiectivtate...)
În paralel, și cred că observ bine, acel gîdilat în cap al publicului își are compensațiile lui, pentru acel autor. Mai exact poate întoarce din condei scriitura după cum îi prinde mai bine.
Pe pildă, pomenește amplu de necazurile pe care le-a avut tatăl său cu nou-instaurata stăpînire comunistă... Cum a suferit acela, iar familia o dată cu el.
..
Abia după mai multe pagini aflu însă că acel tată era rău de gură.
Încercînd să-și acopere părintele, copiii lui spun oficialităților că tata nu e acasă, chit că acela abia sărise pe geamul din spate (cît de departe putea ajunge, nu îi dădea prin cap).
.
Teoretic, eu-s aici rău și rigid, dar asta nu mă împiedică să încerc a privi clar lucrurile.
Mai exact spre atitudinea de grup, unde orice e scuzabil, dacă e în folosul său.
.
PS
Nu m-aș plînge prea tare de cei săltați de Securitate, cîtă vreme nici în interbelic nu era o treabă, să înjuri de oficialități, iar în particular pe rege.
În paralel, și cred că observ bine, acel gîdilat în cap al publicului își are compensațiile lui, pentru acel autor. Mai exact poate întoarce din condei scriitura după cum îi prinde mai bine.
Pe pildă, pomenește amplu de necazurile pe care le-a avut tatăl său cu nou-instaurata stăpînire comunistă... Cum a suferit acela, iar familia o dată cu el.
..
Abia după mai multe pagini aflu însă că acel tată era rău de gură.
Încercînd să-și acopere părintele, copiii lui spun oficialităților că tata nu e acasă, chit că acela abia sărise pe geamul din spate (cît de departe putea ajunge, nu îi dădea prin cap).
.
Teoretic, eu-s aici rău și rigid, dar asta nu mă împiedică să încerc a privi clar lucrurile.
Mai exact spre atitudinea de grup, unde orice e scuzabil, dacă e în folosul său.
.
PS
Nu m-aș plînge prea tare de cei săltați de Securitate, cîtă vreme nici în interbelic nu era o treabă, să înjuri de oficialități, iar în particular pe rege.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu