Însemnare Const. Argetoianu, despre ONT-ul interbelic și primul său președinte, Sergiu Dimitriu

C. Argetoianu este uneori prea inflamat (alteori caustic), pentru a da credit total afirmațiilor sale, dar cred că merită reținute informațiile pe care le oferă în Însemnările zilnice , despre Oficiul Național de Turism, în 1936 recent înființat.

Legat de Sergiu Dimitriu cel pomenit în extras, Alexandru Beldie (1912-2003) s-a împotrivit ca adăpostul Clubului Carpatin Român, din Șaua Mică a Caraimanului, să îi poarte numele („Cabana Brav-Sergiu Dimitriu”), pe motiv că nu dăduse bani de la el, ca subvenție pentru acea construcție.

Altminteri, legat de contractul pe care și l-ar fi aranjat acela, peste doi ani mai-mare la ONT era altcineva (Vintilă Paraschivescu).

 

 

Detalii pe net. despre același:

„Sergiu Dimitriu, nascut la Galati, isi sustine doctoratul in drept la Paris, dupa care revine in tara si (in 1923) si practica avocatura, calitate in care se ocupa de organizarea vizitelor diferitelor personalitati politice românesti in Basarabia. in 1927, a fost deputat liberal si devine un apropiat al lui Nicolae Titulescu. in timpul celui de-al doilea razboi mondial face parte din justitia militara. in timpul guvernarii Petru Groza, dupa razboi, este numit ambasadorul României in Argentina (noiembrie 1946). in 1947, o data cu interzicerea altor partide decit cel comunist in România, isi prezinta demisia. Traieste in exil in America de Sud, iar din 1955 la Paris.”

Este autorul cărții „Din trecut”, apărută la Editura Institutului European, 2006

„Din cuprins:
- Tinar aristocrat; - Deputat de Ismail; - Prefect de Tighina; - Secretar in Ministerul de Interne.
Incerc sa scriu citeva amintiri din viata mea. Sa ascult, astfel, de ce-mi spune constiinta mea, deoarece constiinta nu insala niciodata, ea este adevaratul ghid al omului. Niciodata in alte timpuri nu m-as fi gindit sa scriu ceva despre viata mea. Trecutul este unul dintre putinele bunuri durabile ale acestei lumi. Trecutul ne-a creat fiinta.
Sergiu Dimitriu”

Similar:
„Sub acest titlu apar amintirile unui politician român din esalonul "secund" al României interbelice. Este consemnata o experienta de o viata, in fraze succinte, aproape cinematice, dar marcind esentialul: tinar avocat imediat dupa faurirea României Mari, prefect liberal de Tighina, deputat de Ismail, secretar in ministerele de interne (sub liberali), in fine, ambasador in Argentina in 1947, an in care comunistii ii vor retrage cetatenia, obligindu-l la viata de exil. Marturiile sale despre oameni si evenimente beneficiaza uneori de scurte aprecieri personale ce arunca lumini noi asupra unor date clasate de istorie. Vibratia patriotica, in general discreta, confera un farmec in plus paginilor cartii.

Omul, dupa Faulkner, este adunarea trecutului sau si acest trecut, singur, este realitatea care conditioneaza viata noastra. Viata nu este un comte de fees; viata este un compte de faits. Memoria sta la baza scrisului de fata, in exilul in care ma aflu. Orice actiune insa cere o anumita parte de uitare, dupa cum orice organism are nevoie nu numai de lumina, dar si de obscuritate. Cine ar avea, fara incetare, memoria plina cu trecutul, s-ar pierde in aceasta mare a amintirilor.”