Gică Contra, unghi poate simpatic

Un Gică Contra carele se respectă este astfel și față de sine însuși.
Iar el fiind GC, va fi GC la un GC.

Pe un site feroviar, nimeresc azi spusa cuiva, pe cînd se pozează cu o garnitură de tren și o gară în spate:

„Cred că cel mai important pe lumea asta este să îți îndeplinești visul și pasiunea!

Asta este pasiune mea…. ”

Am comentat:

Inevitabil devin curios...
Pasiunea fiind care? Iar îndeplinirea ei, în ce constă?
Pot părea nepoliticos (căci, în cazul vorbelor mari, oamenii nu solicită detalii)...
PS
Mă întreba un om rău, pe cînd atinsesem 50 ani, ce s-a ales de visele și pasiunile mele juvenile...

După un timp, mi-a venit să mă pun în locul respectivului. Și am putut pricepe un tînăr bine educat, între altele  asupra necesității vorbelor mari, în comunicarea cu ceilalți.

Vorbele mari fiind ele în sine, dar și efectul născut în interlocutorul educat și el la umbra a așa ceva. Amîndoi, emitent și receptor, se simt bine. Le pot intui sentimentul, născute de plăcerea propriu zisă (vorbele mari sînt totuși alese cît să atingă plăcut în inconștient, fie și unul educat - V. PS), cît și de acea mîngîiere plăcută pe cap, ce sosește oamenilor la locul lor, cînd ascultă de regulile comportamentale din zona lor.
Mîna, fizică sau ba, a părintelui de altădată.

De care, din motive ce se pot analiza, eu nu am avut parte.

Iar de aici Gică contrismul.

Care semnalizează iritarea pe acel părinte/părinți. Probabil, una pentru că nu primea ce voia, dar primea ceea ce nu voia.

În așa mediu, unde apuci a te stropși la un părinte, ceva mă face să cred că represiunea nu a fost îndeajuns de mare, pentru frondă. Altfel tipul acela devenea un pleoștit, cu compulsiile aferente. 

Altminteri, cine nu are compulsii, fie și de alt tip?

PS
Nu am studiat mare lucru despre așa-numitul subconștient,interesat fiind exclusiv de inconștient. Mi-am zis, probabil, să tai coada cîinelui dintr-o dată, fără să o mai scald că există și vreun intermediar subconștient.
Prin urmare nu știu dacă acea mîngîiere pe cap ține de el, de subconștient, ori de inconștient. 

PS2
Domnul cu pricina îmi răspunde.
În acel mediu al său nefiind luat de nimeni, ca subsemnatul (altfel își modifica măcar în parte optica), nu posedă replică, la intervenții ca a mea.

Îi rămîne doar să îi dea ocol întrebărilor inconfortabile, dar nu fără a încerca să se revanșeze. O face după cum a fost învățat totuși să procedeze, acasă/la școală:
„ V-ați chinuit puțin să scrieți comentariul acesta.”

În rest, prost nu se află. Alege drept emoticon niște mîini negre care aplaudă.
Am mai învățat ceva...