„Un barbat de 55 de ani din Bucuresti si-a pierdut astazi viata dupa ce alunecat pe zapada si a cazut peste peretele din Cerdacul Vaii Cerbului.
Salvamontistii incearca acum sa-i recupereze trupul si sa-l transporte spre Piatra Arsa.”
Se pare că mi-a prins bine.
***
O teamă teribilă de accidente mi a însoțit cam totdeauna planificarea drumurilor în abrupt.
A fost este și va fi probabil o permanentă sabie a lui Damocles. Și care în decursul anilor a sporit, pe direcția: "Am ieșit ok de atâtea ori, parcă ar fi păcat să o zbârcesc taman acum, la final de carieră..."
Vag mă traversează și curiozități, ce va spune lumea la funesta veste... Odată pornit însă la drum asemenea gânduri mă părăsesc, înlocuite fiind cu emoții ceva mai terestre, inclusiv de oboseală ori de sănătos dor de a lăsa baltă tura.
În paralel, acasă, mi am scris citeț ce și cum las moștenire. Ca să nu paț ca alții, care nu și-au bătut capul cu gânduri ca astea...
Deși nu sunt fan al vorbelor mari, a cerceta inclusiv asemenea zone ale existenței permite o viețuire mai amplă. Fie și nu neapărat ca în cărțile roze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu