Dar la mine, legat de vreun ungher montan, există mai multe feluri de percepții.
Există unul pe teren, unde cheful de reverii se află redus, dacă nu chiar lăsînd loc fricii / dorului să o întind cît mai iute de acolo.
Alte două priviri au loc de acasă, de la distanță.
Unul se află drog curat: roz, încîntare, dulce revărsat peste restul vieții.
Al doilea sosește la eventuale treziri în crucea nopții. Cînd barajul spre inconștient e mai subțirel. Și-n el bat cu pumni solizi fricile. E cazul celor legate de planul albișoristic (sic) pentru sîmbătă.
Ziceți că nu e frumos, a vorbi în public despre frici?
Așa e!
Unul se află drog curat: roz, încîntare, dulce revărsat peste restul vieții.
Al doilea sosește la eventuale treziri în crucea nopții. Cînd barajul spre inconștient e mai subțirel. Și-n el bat cu pumni solizi fricile. E cazul celor legate de planul albișoristic (sic) pentru sîmbătă.
Ziceți că nu e frumos, a vorbi în public despre frici?
Așa e!
PS
Poza am mai pus-o. Dar mă reprezintă, în general, iar subiectul în particular.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu