MUNTE.

Pe cînd umblam ieri printr-o zonă montană mai puțin bătută de om, am văzut o porțiune de hățaș (parcurs din principiu de capre) care se surpase - după tipicul locurilor unde așa potecuțe sînt parcurse în exces de către oameni.

.

Am socotit că o exista o viață a pernițelor de pămînt în abrupt, în sensul că peste vreo zonă stîncoasă că se depune în timp pămînt, care ajunge să cîntărească prea mult, iar din acest motiv favorizează desprinderea ei, la un moment dat (sub trecerea caprelor sau ba).

Locul poate fi socotit ca aparținînd Brîului Gemenelor, în locul în care el iese din talvegul secundarului Gemenelor, Caraiman-Bucegi) Din acel punct, am coborît un vîlcel (Cantuniari, nu chiar simplu)...

La baza acelui țanc am părăsit vîlcelul, dorind să ajung pe Brîul Hornurilor în Albișoara Gemenelor.

... Imediat se iese într-o mini-poiană (30 mp), suspendată între coclauri.

Strunga colțului vizibil într-o imagine precedentă.

Acolo, trona un rahat de urs.

Noutatea mi-a schimbat opinia, în sensul că porțiunea surpată ce întîlnisem anterior e foarte posibil să fi cedat la trecerea chintalelor unui asemenea animal.

Poiana în aval, lăsînd curînd loc pereților verticali.

Brîul Hornurilor, în drum spre Albișoara Gemenelor.

Brîul, văzut în sens invers.

Nu am purtat grija întîlnirii cu Moș Martin, fiind mai presante problemele restului de drum ce aveam a parcurge pînă la Verdeață...