Opinii indiscrete

Într-un articol despre un moment al relației reginei Maria cu Martha Bibescu, este reprodusă și opinia lui Const. Argetoianu:

„Muieret certat cu sintaxa, Regina Maria n-a murit încă, și mai slăbiți-o cu «amintirea» voastră! Sau nu vreți să vă lăsați mai prejos decât Camera, care i-a celebrat deja parastasul acum două luni? Pus la cale de beșoandre ofilite, acest «rahat» a fost semnat de zeci și zeci de babe acrite, de cațele neajunse și chiar de femei cumsecade, dar inconștiente“.

Mi-a reținut atenția termenul beșoandră (derivînd din a băși)
L-am auzit la înaintașul montaniard Cristache Dedula (1900-1990).

Iar de aici am a mărturisi că nu o dată (inevitabil?) mărturisirile făcute subsemnatului în legătură cu o acțiune sau alta a predecesorilor cu care am stat de vorbă au fost ceva mai ample, decît au fost publicate.

De pildă, vorba beșoandră (eu reținusem, în graba aferentă, bleșoandră) este emisă de Virgil Ioan, către Dedula, ce rămînea la urma grupului - pornit să suie în iulie 1930 Valea Seacă a Caraimanului.

Erau în partea de jos a canionului văii.

Iritat și incitat totodată, cel bășcălit se pune a-și depăși colegii. Ia chiar avans, loc din care va reproșa el, amicilor: „Hai, bă, nu mai veniți?!”

O bună parte a drumului va purta această caracteristică.

Nu-i exclus ca, în baza aceleiași nevoi de a-și demonstra valoarea/superioritatea, Dedula să fi acceptat prompt invitația făcută în Hornurile văii de Filică Pascu, de a-l seconda în escalada săritorilor.

N-aș fi pomenit momentul dacă nu mi-ar fi fost dat mie însumi a întîlni pe un drum montan un tip uman asemănător, care zăbovea ca uitat în urmă, pentru ca apoi (dar fără vreo incitare explicită) să evadeze înainte.

Stăruind pe situația din Seacă, nu cunosc antecedentele psiho ale lui Dedula. Cert este că doi dintre cei patru echipieri se aflau bărbați bine clădiți (Virgil Ioan și Eugen Stoian - nu am minuta unde am notat care dintre ei aruncă vorba beșoandră).
Poate uman, ulterior (după tură) aceiași solizi bagă la bîză pe un alt subțirel (ba și scund!), și anume Nae Dimitriu: „Te-a tras Cristi cu sfoara, peste săritori!”.

A te grăbi să fii primul, pentru a nu fi batjocorit că ești ultimul...
În același tim, stai ultimul (barimo vreme, pînă explodezi spre înainte) din mai multe motive. 

Întemeiate.


Dincolo de toate, admit postării mele două păcate.
Se bagă peste sufleteștile altora, iar totodată (necuviință și mai mare!) observațiile nu sînt 100% sigure...