Etapă nouă, în diferendul cu Octavian Bortoș... (I)

... (iar implicit cu tabăra dînsului) 

Ca scurt istoric al problemei, Octavian Bortoș a publicat pe Wikipedia un material despre Alexandru Brăduț Șerban, unde reproduce optica despre subiect a grupului din care face parte, cel animat de Dinu Mititeanu.

Cum poți interveni în asemenea situații, am introdus în acel text mențiunea, cred eu sobră, că „despre subiect a scris și Mircea Ordean”, cu link spre materialul (meu) în cauză.

Completarea nu mi-a fost admisă, pe motive tehnice (cusute cu ață albă). Dar am insistat:

„Îmi doresc să fie pomenit, la bibliografia acestei file, și materialul subsemnatului privindu-l pe A.B. Șerban”

Un Pafsanias s-a interesat de curînd (august 2026):

„Din ce lucrare face parte materialul și care sunt datele ei bibliografice complete?”

I-am răspuns că „e o carte scoasă pe cont propriu, fără ISBN., «Sus la munte la izvor», mai exact ediția II, 2023”. 

La acest stadiu, intervine un Andrei: 

„O carte autopublicată nu se califică drept sursă de încredere, dar să nu fim ipocriți: întreg articolul [cel de Wikipedia, despre A.B. Șerban] este scris astfel: referințe masive din site-ul climbromania.ro, administrat, după cum se pare, chiar de autorul articolului și, cu destulă certitudine, fără controlul editorial necesar unei surse de încredere; restul detaliilor provenind din Singurătatea verticalelor, a cărei origine este chiar Alexandru Șerban. Totul pare cercetare originală [?].

Luat scurt de apă, am răspuns inițial că „Vede Domnul... Mai exact, nimic nu mă energizează mai tare, decît gesturi precum ale dlui Bortoș”. Curînd am comentat însă la obiect:

„«O carte autopublicată nu se califică drept sursă de încredere»

Dacă vreo carte NU este autopublicată, asta nu-i furnizează automat girul încrederii.

Observațiile mele (cu argumentația aferentă), privind articolul de aici al dlui Bortoș, se găsesc în materialul subsemnatului la care fac trimitere mai sus. Iar la baza a tot aflîndu-se părerea mea că volumul „Singurătatea verticalelor” este fructul unei mistificări de proporții: și anume că jurnalul atribuit Alexandru B. Șerban este de fapt creația integrală a lui Dinu Mititeanu - în baza căruia a purces la un cult al celui tînăr, pe care l-a dorit răspîndit în lumea noastră alpină.”

Același Andrei a ținut să mă lămurească:

„O carte care nu e autopublicată nu devine automat sursă de încredere, dar e un element necesar (deși nu suficient). E nevoie de un control editorial, de peer review, ceea ce lucrările autopublicate nu au.

Am etichetat articolul referitor la aceste probleme și va fi pus în discuție într-un cadru mai larg dacă nu se lămuresc. Adaug și eticheta de {{PDVN}} deoarece e destul de clar că aceasta e problema pe care o ridicați dumneavoastră.”

 Toate acestea,  izbutesc finalmente să-l scoată din bîrlog pe părintele întregii situații, și anume Octavian Bortoș

„Wikipedia este o enciclopedie liberă. Prin urmare, dacă cineva dorește să șteargă, să adauge sau să modifice ceva în articolul „Cuxi Șerban” este liber s-o facă, atâta vreme cât se conformează politicii Wikipedia.

Din motive de conștiință, precum și din considerente profesionale, eu nu voi utiliza și nu voi promova sub nicio formă „Mitul Cuxi Șerban”, semnat de Mircea Ordean, întrucât consider că este o lucrare cu caracter denigrator, care împletește jumătăți de adevăr cu răstălmăciri ale realității, cu manipulări, interpretări tendențioase și speculații cu vădite trăsături calomnioase, izvorâte din imaginația autorului. Întregul material are ca scop discreditarea lui Alexandru-Brăduț Șerban (Cuxi), dar și a celor care l-au cunoscut în mod direct și au confirmat evoluția sa.

„Mitul Cuxi Șerban” nu reprezintă o sursă obiectivă de informare, ci doar o amplă cercetare originală a autorului, prin care acesta urmărește promovarea sa în comunitatea pasionaților de munte, grație atacării unui subiect notabil din domeniu.

Așadar, în urma controlului editorial, am constatat că „Mitul Cuxi Șerban” nu poate susține cu obiectivitate articolul biografic „Cuxi Șerban”. De asemenea, am sesizat că „Mitul Cuxi Șerban” se poziționează în discordanță cu năzuințele spre corectitudine ale Wikipedia.

Articolul „Cuxi Șerban” are 120 de referințe (note) care-i susțin afirmațiile pas cu pas și este documentat din 28 de surse menționate în Bibliografie, printre care și Everybodywiki, Alexandru Brăduț Șerban, everybodywiki.com., accesat la 15.12.2025 [...]

În altă ordine de idei, vă informez că eu nu administrez site-ul climbromania.ro. – așa cum, probabil, vi s-a indus în mod fals. Judecata după principiul „se pare că” nu este temeinică, căci nu tot ce pare a fi este.

Mulțumesc pentru atenția acordată.

Cu respect, Octavian Bortoș”

 Subsemnatul:

„Cel mai sănătos este să lași publicul să cunoască și alt punct de vedere, decât al taberei tale. Iar numitul public se va convinge, dacă materialul meu este precum spui, sau altfel.” 

Cît și:

„Îndrăznesc să vă compar, pe dumneata domnule Bortoș, dar și pe cel care îți este mentor, și anume Dinu Mititeanu [atac la persoană șters].

Între altele nici dumneata, nici Mititeanu nu citați vreodată o afirmație de a mea, și să vă spuneți părerea. Nu, ci procedați precum amintita [atac la persoană șters].

Vorbești totodată de sumedenia notelor de subsol (și care la o adică nu lipsesc nici din materialul meu...).

Or, e de văzut pe ce fel de afirmații / lucrări se bazează acele note de subsol.

Ele pleacă de la ceea ce aș numi păcatul originar, și anume lucrarea confecționată de Dinu Mititeanu (la vremea când nu avea curaj să își făurească un mit propriu) și pusă în contul decedatului Alexandru Șerban.

Și din care ciracii domniei sale citează din greu.

Atacul la persoană șters trimitea la animalul marin numit sepia, care prins la colț emană cerneala caracteristică, pentru a nu mai putea fi reperat de către inamic.

Am tratat și despre:

„«O carte autopublicată nu se califică drept sursă de încredere...»

Nu aș fi fetișiza ideea, că o carte publicată de alții e înfrățită cu obiectivitatea. Pe de o parte, nu cred că există editor care să aibă habar, de subiectele istoric-montane pe care le tratez eu îndeobște. Dacă dumneavoastră aveți idee de vreunul, dați mi și mie de știre.

Apoi, cartea ce se află la baza mitului Cuxi Șerban nu cred că a avut parte de vreun recenzent, căci nu este pomenit vreun redactor de carte, la niciuna din cele două ediții. Pur și simplu, Dinu Mititeanu a trecut de hârtie ceea ce i-a mers dânsului la inimă. ”

Este momentul în care intervine un Vulturul: 

„Această discuție a deviat într-o zonă inutilă. Rog să se lipsească participanții (din trecut) de a mai continua comentariile, dacă mai încep aiureli precum „omul-sepie” eu dau revert la tot mesajul, considerându-l vandalism.” 

De notat că dumnealui nu are nimic de spus despre formulările lui Bortoș despre subsemnatul, și în general despre faptul că refuză accesul părerilor mele în articolul despre Cuxi.

 La acest stadiu, aveam de ales între a sta cuminte, și a nu. Am ales ultima poziție, riscînd ceea ce spunea d. Vultur, respectiv vreo interzicere a mea (am pus răul înainte) pe acolo... Asta, după un principiu pomenit mai sus, că nimic nu-mi dă energie, precum ceea ce resimt drept nedreptate:

„Cînd preopinentul meu a formulat o serie de aprecieri neelegante, la adresa mea, de ce nu ai intervenit? De ce nu ai amenințat și atunci cu acel Revert?

Totodată, termenul 'aiureli' (cu care onorezi afirmațiile mele) constituie o mostră ceva mai nouă, de academism?

Într-un al doilea episod, voi lua la purecat vorbele lui Bortoș de mai sus, pe care le găsesc mai mult decît interesante...

(va urma)