E vorba de monografia Bucegilor, de Nae Dimitriu și Emil Cristea, 1961, respectiv "Trasee alpine în Carpați", de Walter Kargel, 1976.
.
Amândouă prezentau varianta urmată de Nicu Comănescu, autorul premierei vârfului, pe la așa-numita Grotă și apoi 'Hornul cu zade'.
Monografia indica însă fugar și posibilitatea de a ajunge la vârf pe ceea ce era numită Creasta mică, respectiv Creasta nordică.
.
O descriere apărută în 1999 într-o revistă detalia înaintarea pe Creasta mică, și propunea totodată să i fie dat numele lui Ion Trandafir (1912-1938), ce explorase cândva locul.
În jurul anului 2010 o avalanșă a 'răzuit' Hornul cu zade, făcând dificil avansul pe acolo. În această situație, montaniarzi țintind Picătura au început să parcurgă muchia Trandafir, variantă întâmplător mai frumoasă decât ruta folosită anterior.
.
O variantă mai simplă, însă cu vedere mai puțin amplă, este aceea care urmează paralel muchia Trandafir, și anume treimea superioară a Vâlcelului Spânzurat.
.
Statistic ar mai exista două căi, pe muchia sud-estică a vârfului (tatonată de N. Comănescu), respectiv pe cea nordică. Dincolo de faptul că e menționată în monografie, nu știu să fi urcat cineva pe ultima, cu atât mai puțin să fi lăsat o descriere a locurilor.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu