Nicu Dragomir, la deces (I)

UN PRIETEN ÎMI SPUNE, în dimineața asta, că s-a prăpădit Nicu Dragomir, om de munte, cu care am avut cîndva pe net un clinci, de ceva proporții.

De felul meu nu respect moartea nimănui (dar nici nu dau cu pietre, după ea). Iar totodată nu aș fi pomenit nimic, aici, de respectivul deces, dacă amicul pomenit mai sus nu mi-ar fi reamintit un amănunt de care uitasem...
Și anume că Nicu mi-a urat, pe o filă net, să fac rapel fără coardă.

Or așa ceva se sancționează, fie și după posibilitățile fiecăruia (și la clipa potrivită).
Asta, pentru că eu nu am vînturat asemenea idei, în ce-l privește (pot afirma, că nici pe alții)
Ca urmare, mă întind la cele de mai jos.

°

Nu aveam idee de el, pînă nu ne-am luat pe o pagină de net-montan oarecare, să fie vreo 10-12 ani de atunci. Amîndoi fiind, pare-se, neobișnuiți să piardă în acel sport...

Cu dificultate i-am făcut față, căci era ceva totuși neobișnuit pentru mine (pe file montane), prin vulgaritate....
(îmi povestea Liviu Enache ulterior, că el și amici de-ai lui, urmărind 'meciul', porniseră pariuri - care dintre mine și Nicu, va 'dovedi' pe celălalt)

...Pare-se că nici lui nu i-a fost bine, în acea confruntare încheiată nedecis, căci s-a ferit în viitor a se mai da leu, pe unde i-o fi sărit în ochi numele meu.

A făcut-o în schimb, extrem de curajos, în lipsa mea...
Mai exact în 2019, cînd, Dinu Mititeanu luîndu-mă la refec într-un lung cîrnat, Nicu i-a ținut isonul (alături, între alții, de brava Mariana Antonescu, din Bușteni).
.
Nicu a ținut acolo să precizeze, pe de o parte: „cu persoana MO am renunțat să mai vorbesc [sic] de mulți ani, cred că are buba la cap”.
Cît și, pentru a se da deștept-moral, că „A denigra o persoană pe care nu ai cunoscut-o, a te furișa după o perdea e ceva ușor”
.
Asta, în condițiile în care el nu cunoștea opinia mea, despre subiectul discutat acolo (nici Mititeanu, om normal, nu se obosise la o adică să mă citeze - cu buna credință aferentă - cu ceva...)
.
Am aflat de rechizitoriul de mai sus la vreun an după ieșirea lui în eter, cînd am replicat, pe stilul meu.
Ca urmare, iar s-au inflamat lucrurile-mi cu Nicu, de-a lungul a șapte comentarii... Din partea lui, s-a aflat urarea cu rapel pomenită deja, cît și amenințarea că mă întîlnește el pe undeva, și-mi arată el!
.
Admit că am tremurat un pic de ultima perspectivă, dar nu știu cum se face că același vehement (cît și doamna Antonescu, ce mă acuzase de toate infamiile lumii) mi-au blocat nu doar putința de a comenta, însă chiar și de a da vreun ochi, precum tot omul curios, pe fila lor...
.
Asta, întrucît amîndoi s-au aflat în categoria celor displacîndu-le grozav, să-i contrazici măcar atîtica (căci sînt/erau oameni...).
.
La final de-așa informare, o să spuneți că nu-i frumos a gîndi astfel despre un răposat, dar la o adică pot paria că a plecat - de pe lumea asta - cu o părerea proastă despre mine...
.
PE FELIE, poate e de dat o vorbă și spre ideea de moarte. De azi (senect sau ba) ești, iar mîine dispune Domnul, ce și cum.
Paște acest (mic) pericol...
.
În context, evit ca naiba să am probleme de rupt gîtul pe unde umblu, dar după vreo cinci ani de ok, acum cîteva zile am trecut peste niște prize vai de steaua lor, deasupra a ceva hău (sau poate nu hău, dar foarte bun de rupt gît, cap și ce mai are omul).
.
Finalmente, am avut doar paguba unui piton scăpat la vale, datorită eternei mele dezordini...
.
Dincolo de asta, am puiul de imaginație să-mi închipui comentariile, la dispariția subsemnatului - parcă Mark Twain se mai ocupa cu așa ceva...
(mi se sperie gîndul de vreun cîrnat de emoticoane, respectiv lăcrămoase RIP-uri)
.
PS
Am remarcat că își masca prin poze ochii, foarte probabil pentru a nu i se putea citi vreun mesaj ori altul, de pe acolo...
**
Nu știam că le avea cu Căpitanul (cred că nu e vorba de Val Vîrtej ori de Captain America), deși, la acel gen de comportament, nu ar trebui să mă mire vreo apetență legionară...