Aparențe. Și inevitabile dedesubturi...

„Trebuie adus între noi, din singurătatea lui de vântoase şi de stâncării, duhul muntelui...”

Ca părere a mea, cineva - așternînd asemenea rînduri -  nu are vreo rezonanță cu acel loc, fiind doar atent ce să mai producă, pentru a mișca inima feliei de cititori vizate.

Și care felie, la rîndu-i,  nu le prea are cu muntele, ci doar își dorește -  din comodă poziție urban-casnică - a intra în posesia minunățiilor pe care le crede a fi asociate cu acea formă de relief.

Pupă-l în bot, și papă-i tot...