Gata.

MUNTE.

Istorie

Materialul despre înaintașa montaniard Bucura Dumbravă (1868-1926) e gata.

(îl mai așteaptă doar o periere de amănunt)

(posibil să fie nevoie, acolo, de o logare dintr-un cont Gmail)

COMPLETARE

I

Va avea o soartă atipică. Adică nu e, precum alte scrieri despre numita-mai-sus, destinată publicului larg. În context, e nepoliticos ce spun, dar probabil vor rezona cu el două-trei persoane, plus iluzoriul nene care va prelua ștacheta criticismului montan.

Se întîmplă asta întrucît ABSOLUT TOȚI autorii tratînd anterior subiectul (e vorba de B.D.) au făcut-o umblînd pe undele apei de trandafir. Mai exact fără să-i spună numitei nici „Dă-te mai încolo” (ba i-au inventat și merite!). 

Motivul este că publicul dorea/dorește așa gen de expuneri.

Roze.

II

Or, subsemnatul rătăcit, a privit doar busola numită adevăr. Sună măreț, dar am avut ghinionul ca așa ceva să mă ghideze în scrisele mele. Nu am trăit într-un grup uman, unde să șed cît de cît protejat, iar ca preț să deprind inevitabila tehnică a locului: „Hai să mințim ori să exagerăm, că așa cere spiritu' găștii noastre...”.

III

Dincolo de asta, deși credeam că m-am șlefuit, ori măcar că m-a lăsat vehemența juneții, am procedat cu Bucura (și ăia care o perie...) nu departe de buldozerul cu care am intrat cîndva peste alte mituri ale turism-alpinismului românesc.

Asta, întrucît era prea mult cîh, în respectivele grajduri ale lui Augias, pentru a fi îndepărtat cu domolul.

După ce s-o mai duce din respectivul bălegar, voi oferi poate și texte mai puțin vehemente, despre Bucura Dumbravă și emulii ei.

IV

La chestiune, observ că un mit uman nu poate fi confecționat decît în jurul unui șmecher, iar cu mistria acolo asudînd alți șmecheri.

Alți, să-mi fie permisă vorba, fără-Dumnezeu.

La o adică, nu poți elogia un Dumnezeu decît fiind fără-așa-ceva.

Altminteri nu văd cum a putea ascunde, acolo, atîta minciună.

Este drept că aici greșesc. Mai exact uit că Dumnezeu nu poate fi în ton cu valorile pe care i le-aș atribui eu. E un non sens.

Dumnezeu înseamnă ființă umană (cu imperfecțiunile ei, pentru a mă afla elegant), plus iluzii ale ei. Or așa amestec nu le poate avea cu adevărul...

V

REVENIND LA POMENITELE scrise despre Bucura Dumbravă ale subsemnatului, știu că vor avea efect.

Am observat asta după apariția cercetărilor mele (altminteri în siajul lui Niculae Baticu) despre alte mituri montane autohtone.

Nici un condei cît de cît serios (nici măcar bunul meu inamic Mihai Ogrinji), nu a mai scris despre aceia, ca pînă atunci.

VI

Textul în cauză nu va fi unul perfect. Voi mai fi greșit, cu unele informații, păreri ori... acreli.

Legat de ultimele, te ia nițel strechea, cînd vezi pe careva că se laudă cu iubirea lui de oameni, iar la doi pași / în același paragraf stropșește fiere, către unii semeni.

VII

„Mărgica” pomenită aici a avut parte de mai multe postări din categoria „Making of” (cum ia naștere o carte, un film etc.).

Nu caut cu lumînarea vreo carieră a unor așa „schele”, însă nu pot să nu observ că similar s-a petrecut cu Fanny. Mai exact, peste decenii sumedenie de cercetători au luat la purecat toate hîrtioarele  (nepublicate) din arhiva ei.

O să ziceți că eu nu-s ditai Bucura Dumbravă... Așa e, dar tot nu aș da la coș anticipația de care spun. Peste o jumătate de veac sau un veac întreg, lumea - doritoare de a evada din prezent -  se agață de tot felul de fleacuri, din trecut...

Mă credeți sau ba, spun astea ca banal exercițiu intelectual, să-mi mai treacă vremea...