MUNTE Istorie. Orfelinat Nedelea

Despre Emilian Cristea (1915-1982), un contemporan era de părere că a fost crescut la orfelinatul din localitatea Nedelea, lîngă Ploiești.

Un ucenic al lui Cristea, Dinu Solojan spune că acesta a moştenit de la tatăl său un caiet, avînd pe prima filă notaţia: „Fiul meu, aş vrea ca acest caiet să stea pe un birou”.E. Cristea nu pomeneşte însă nicăieri de vreo rudă a sa (cu atît mai puțin de tată și acel caiet), iar Hedda Cristea avea să declare în noiembrie 1982 că „soţul meu nu a avut familie”.

Dacă prezumția acelui contemporan este justă, atmosfera la Nedelea va fi fost mai neplăcută decît am bănuit-o.
În acest sens vine o postare de pe siteul Republica Ploiesti , Povești despre vechiul Ploiești, semnat de Lucian Vasile la 3 mai 2017.

În urmă cu câțiva ani, printre documentele găsite la sediul central din București al Arhivelor Naționale, am avut surpriza să găsesc în inventarul unui fond fotografic un album care al cărui titlu era „Leagănul Sft. Ecaterina din Ploiești”. Peste câteva zile, îl aveam pe masa din fața mea. Acesta era de dimensiuni redusă – între un A5 și un A4 dacă îmi aduc bine aminte – dar avea o copertă amplu și migălos lucrată, puțină deteriorată pe margini de trecerea timpului.

Albumul cuprinde o serie de fotografii care surprind sosirea în Gara de Sud din Ploiești a unui grup de copii. Știam că în oraș au funcționat mai multe leagăne pentru cei mici părăsiți de părinți sau rămași fără rude în viață. Cu toate acestea, nu avusesem până atunci niciodată ocazia să văd imagini cu acești năpăstuiți ai soartei care își găsiseră la Ploiești un adăpost deasupra capului, o masă caldă și grijă și atenție din partea unor supraveghetori. Albumul însă suplinea această curiozitate de istorie socială, iar fotografiile – realizate în perioada interbelică – surprind câteva zeci de copii săraci ajunși cu un vagon CFR în Gara de Sud a orașului.

Imaginea nou-veniților este una crudă: unii copii sunt desculți, alții poartă opinci și câțiva norocoși au pantofi în picioare. Aproape toți poartă haine răpciugoase, iar cușme primite de la te-miri-cine sunt, evident, prea mari și aproape că le acoperă capul cu totul. Vreo doi-trei au câte o valiză de lemn, însă restul fie își poartă puținul avut în desagi ori pur și simplu nu au nimic și stau cu mâinile în buzunare. Privirile sunt o stranie combinație de teamă, tristețe și neîncredere, dar cu toate acestea parcă se pot ghici câteva zâmbete sau firave sclipiri de speranță.
După ce au coborât pe o linie secundară a Gării de Sud, copiii au mers pe jos până în Piața Gării, unde au fost urcați într-un camion cu prelată.
Destinația lor avea să fie Leagănul Sft. Ecaterina de pe strada Buna-Vestire. Identificarea clădirii este dificilă, de vreme ce mențiunile pe care le-am găsit vorbesc fie de numărul 11, fie de numărul 19 – în orice caz, numerotarea din epocă nu concordă cu cea actuală. Cert este că leagănul se afla în imediata apropiere a Spitalului Ana și Gheorghe Constantinescu, cunoscută astăzi de majoritatea ploieștenilor drept „fosta maternitate”.

Orfelinatul a fost înființat în 1916, însă activitatea sa a fost reglementată în 1924, când a început propriu-zis să funcționeze. Administrarea sa se făcea de către doamnele din înalta societate ploieșteană, iar finanțarea sa era una privată (se organizau diferite serbări și evenimente, iar banii din bilete acopereau o parte a costurilor de desfășurare a activităților curente), la care se adăuga câte un sprijin material din partea autorităților locale. Instituția a fost desființată odată cu instaurarea regimului comunist, iar orfanii au fost preluați de leagăne de stat.

Judecând după vestimentația adulților, imaginile datează probabil de la începutul anilor 30. Majoritatea copiilor par să fi avut 8, 9 sau 10 ani, la momentul în care au fost surprinși în imaginile de mai sus. Astfel că nu am putut să nu mă gândesc câți dintre copiii fotografiați coborând temători din vagoane sau mergând desculți pe lângă clădirea Gării de Sud mai trăiesc și astăzi. Cine știe – istoria ne-a învățat să ne așteptăm la orice surpriză.”

În text se vorbește de un orfelinat din interiorul Ploieștilor.
În paralel, un comentator la acel material spune:
„ Un leagăn similar a funcționat și în satul prahovean Nedelea, în anii 30-40.”

Atmosfera le va fi fost apropiată, după e de așteptat ca surplusul uman de la vreunul din orfelinate să fi fost expediat la celălalt (la ce unități geograficește satelit vor mai fi existat).