I
Pe fila-mi Fb (adică treaba aceea extrem de volatilă, unde postările nu rezistă mult, pentru a lăsa loc aeristit altor observații)
Iritarea pe un seamăn e bazată de sentimente inconștiente.
Ultimele - prin definiție - au nevoie de haine conștiente, iar dacă ieșim cu ele printre alți semeni, e nevoie să posede un ambalaj ideatic cu trecere la aceia.
.
Dacă pricep eu bine, iritarea pe acel Radu Albu decurge din faptul că omul posedă oarece valoare, iar în paralel își disprețuiește ne-amicii.
Mai exact nu se tulbură prea tare de ei.
Iar asta, în termeni psiho, ne atinge sentimentul de micime. Ni-l duce și mai jos
E interesant de explorat dacă, nefiind în haită, dușmanii săi l-ar provoca de un duel unu la unu.
După cum se manifestă acei anti-Albu, nu-mi par capabili de așa îndrăzneală.
(Oare l-o fi contactat careva, în termenii: „Domnule, la problema asta îndrăznesc să nu fiu de acord cu dumneata...”?)
PS
Nu m-am uitat prea atent la producțiile (scrise, ale) lui Radu A., dar îl simt om - asemenea nouă tuturor.
Ultimele - prin definiție - au nevoie de haine conștiente, iar dacă ieșim cu ele printre alți semeni, e nevoie să posede un ambalaj ideatic cu trecere la aceia.
.
Dacă pricep eu bine, iritarea pe acel Radu Albu decurge din faptul că omul posedă oarece valoare, iar în paralel își disprețuiește ne-amicii.
Mai exact nu se tulbură prea tare de ei.
Iar asta, în termeni psiho, ne atinge sentimentul de micime. Ni-l duce și mai jos
E interesant de explorat dacă, nefiind în haită, dușmanii săi l-ar provoca de un duel unu la unu.
După cum se manifestă acei anti-Albu, nu-mi par capabili de așa îndrăzneală.
(Oare l-o fi contactat careva, în termenii: „Domnule, la problema asta îndrăznesc să nu fiu de acord cu dumneata...”?)
PS
Nu m-am uitat prea atent la producțiile (scrise, ale) lui Radu A., dar îl simt om - asemenea nouă tuturor.
Răspuns R.A.:
Îmi mențin zisele anterioare.
Și ideea dedesubturilor - greu de cunoscut, respectiv nu tocmai avuabile, de către cei care îl atacă.
Omul emană o siguranță care te face dornic să-i intri sub aripă. Întrucît el nu dă semne să se ocupe cu așa protectorat, naște dezamăgire, care se refugiază sub diferite vorbe sociale. De pildă că ar fi Pinocchio.
În răstimp, acel Ovidiu Jela îmi pare un om care nu posedă calitățile lui A., dar ar vrea să îi ia locul sub reflectoarele înalte.
Îmi mențin zisele anterioare.
Și ideea dedesubturilor - greu de cunoscut, respectiv nu tocmai avuabile, de către cei care îl atacă.
Omul emană o siguranță care te face dornic să-i intri sub aripă. Întrucît el nu dă semne să se ocupe cu așa protectorat, naște dezamăgire, care se refugiază sub diferite vorbe sociale. De pildă că ar fi Pinocchio.
În răstimp, acel Ovidiu Jela îmi pare un om care nu posedă calitățile lui A., dar ar vrea să îi ia locul sub reflectoarele înalte.
Experiența-mi de comunicare cu O.J. mi-a lăsat impresia unui om infinit mai toxic decît mine. Mai fără-mamă, fără-tată, în materie de minimă morală.
La acest stadiu al discuției, mă întreb subit ce mă mîna în luptă la vremea unui revoluționarism critic asemănător. Mai exact la jumătatea anilor 80 (am pe undeva, prin arhivă, scrisele respectivă, de mînă).
Foarte posibil era încîntarea de a milita sub faldurile unui mentor (e vorba de N. Baticu), iar prin extensie alături de un tată, superiori cu toții, prin lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu