„În perioada 1939 - 1945 a fost secretar general al Ministerului Afacerilor Externe, iar în 1946, dr. Petru Groza îl trimite la Conferința de Pace de la Paris pentru a susține cauza României ca țară cobeligerantă.
O dată cu instaurarea comunismului în România, Vasile Stoica refuză să se înscrie în Partidul Muncitoresc Român, fapt ce a cauzat începerea unei perioade de șapte ani de detenție, 1948 - 1954. În 1957 este arestat din nou și condamnat la 10 ani de închisoare. Moare doi ani mai târziu la închisoarea Jilava. Iată cum Vasile Stoica se definea el însuși : ”Am trăit modest, dar demn, sunt om de caracter și de linie dreaptă. Mi-am făcut cariera de la coarnele plugului țărănesc până la cel mai înalt grad diplomatic prin muncă, talent și hărnicie; îmi ador țara și poporul meu românesc căruia i-am servit cu devotament neclintit toată viața mea. Am fost un pasionat al carierei mele convins că numai cu pasiune poți realiza o operă atât de importantă.”
Fără îndoială, oricine și poate urma drumul plăcut sufletului.
Dar eu unul nu aș putea lua pe nemestecate un asemenea text.
O asemenea informare.
Mă uit de pildă la afirmația că acela a fost arestat pentru că a refuzat să se înscrie în Partidul Muncitoresc Român. Mă îndoiesc a fi fost așa.
În context, privesc rezervat autocaracterizarea din final.
Nu spun, or exista oameni de calitate pe lumea asta, dar eu unul tot aș trece între însușirile unui așa om și îndoiala.
De ceea ce mi se pare mie.
De pildă că sînt demn, de caracter etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu